1 După aceea, el a plecat din Atena şi a venit la Corint.
2 Şi găsind pe un iudeu, numit Acuila, de obîrşie din Pont, venit de curînd din Italia, cu Priscila, soţia lui, deoarece Claudiu poruncise ca toţi iudeii să plece din Roma, a venit la ei.
3 Şi, fiindcă era de aceeaşi meserie, a rămas la ei şi lucrau: căci erau de meserie făcători de corturi.
4 Dar el stătea de vorbă în sinagogă în fiecare sabat, înduplecînd atît pe iudei, cît şi pe greci.
5 însă, cînd au venit Sila şi Timotei din Macedonia, Pavel s-a dedicat predicării, şi adeverea iudeilor că Isus este Cristosul.
6 însă, cînd ei s-au împotrivit şi huleau, el şi-a scuturat hainele şi le-a zis: „Sîngele vostru să fie asupra capului vostru; eu sînt curat. De acum încolo, mă voi duce la neamuri”.
7 Şi după ce a plecat de acolo, a intrat în casa unuia cu numele Tiţiu Iust, care cinstea pe Dumnezeu, a cărui casă era vecină cu sinagoga.
8 Crisp însă, mai-marele sinagogii, a crezut în Domnul împreună cu toată casa lui. Şi mulţi dintre corintenii care auziseră au crezut şi s-au lăsat botezaţi.
9 Dar Domnul a zis noaptea lui Pavel într-o vedenie: „Nu te teme, ci vorbeşte şi nu tăcea,
10 pentru că Eu sînt cu tine, şi ni­meni nu te va ataca ca să-ţi facă rău, pentru că am mult popor în această cetate”.
11 El a rămas însă un an şi şase luni, învăţînd printre ei Cuvîntul lui Dumnezeu.
12 Dar pe cînd era Gallio proconsul al Ahaiei, iudeii s-au ridicat cu un gînd împotriva lui Pavel şi l-au dus înaintea scaunului de judecată,
13 zicînd: „Acesta înduplecă pe oameni să se închine lui Dumnezeu împotriva Legii”.
14 Dar cînd Pavel voia să deschidă gura, Gallio a zis iudeilor: „Dacă ar fi vreo crimă sau vreo faptă rea, v-as primi pe drept plîngerea, iudeilor!
15 Dar dacă sînt controverse despre doctrină şi nume şi despre Legea pe care o aveţi, vă priveşte: eu nu vreau să fiu judecător peste aceste lucruri”.
16 Şi i-a alungat de la scaunul de judecată.
17 Dar toţi au pus mîna pe Sosten, mai-marele sinagogii, şi-l băteau înaintea scaunului de judecată. Şi lui Gallio nu-i păsa nimic de acestea.
18 însă după ce Pavel a mai rămas destule zile acolo, şi-a luat rămas-bun de la fraţi şi a plecat pe apă spre Siria, şi cu el, Priscila şi Acuila, după ce şi-a tuns capul în Chencrea, căci avea un jurămînt.
19 Au ajuns la Efes, şi el i-a lăsat acolo. Dar el a intrat în sinagogă şi a stat de vorbă cu iudeii.
20 Cînd l-au rugat însă să rămînă la ei mai multă vreme, el nu s-a învoit,
21 ci şi-a luat rămas-bun de la ei şi a zis: „(Trebuie numaidecît ca sărbătoarea care vine s-o fac în Ierusalim). Mă voi întoarce iarăşi la voi, dacă va vrea Dumnezeu”. Şi s-a îmbarcat din Efes.
22 Şi după ce s-a dat jos în Cezareea, s-a suit la Ierusalim şi a salutat adunarea şi s-a coborît la Antiohia.
23 Şi, după ce a petrecut o vreme în Antiohia, el a plecat, trecînd pe rînd prin ţinutul Galatiei şi Frigiei, întărind pe toţi ucenicii.
24 Dar un iudeu numit Apolo, de obîrşie din Alexandria, un bărbat cu darul vorbirii, a venit la Efes, şi era tare în Scripturi.
25 El era învăţat în ce priveşte Calea Domnului, şi arzînd în duh, vorbea şi învăţa cu exactitate pe oameni cele despre Isus, deşi cunoştea numai botezul lui Ioan.
26 Şi el a început să vorbească cu îndrăzneală în sinagogă. Auzindu-l însă, Priscila şi Acuila l-au luat la ei şi i-au explicat mai cu exactitate Calea lui Dumnezeu.
27 Însă cînd a vrut să treacă în Ahaia, fraţii l-au îmbărbătat şi au scris ucenicilor ca să-l primească bine. Cînd a venit, a ajutat mult prin har pe cei ce crezuseră,
28 căci combătea cu putere pe iudei în public, arătînd prin Scripturi că Îsus este Cristosul.