1 Dar s-a întîmplat: Pe cînd era Apolo în Corint, Pavel, după ce a trecut prin ţinuturile de sus, s-a coborît la Efes. Şi a găsit cîţiva ucenici,
2 şi le-a zis: „Aţi primit Duhul Sfînt cînd aţi crezut?” Ei însă i-au zis: „Nici n-am auzit dacă există un Duh Sfînt”.
3 Şi el a zis: „în ce v-aţi lăsat deci botezaţi?” Dar ei au zis: „în botezul lui Ioan”.
4 Pavel însă a zis: „Ioan a botezat cu botezul pocăinţei, spunînd poporului să creadă în Cel ce venea după el, adică în Isus”.
5 Dar, după ce au auzit aceasta, ei s-au lăsat botezaţi în Numele Domnului Isus.
6 Şi cînd şi-a pus Pavel mîinile peste ei, Duhul Sfînt a venit peste ei, şi ei vorbeau în limbi şi profeţeau.
7 În total erau însă cam doisprezece bărbaţi.
8 Dar intrînd în sinagogă, a vorbit cu îndrăzneală vreme de trei luni, stînd de vorbă cu ei şi înduplecîndu-i despre cele privitoare la împărăţia lui Dumnezeu.
9 Dar cînd unii s-au împietrit şi n-au crezut, şi vorbeau de rău Calea înaintea mulţimii, el s-a retras de la ei şi a despărţit pe ucenici de ei, stînd de vorbă cu ei în fiecare zi în şcoala lui Tiranus.
10 Aceasta însă s-a făcut timp de doi ani, aşa că toţi cei ce locuiau în Asia, atît iudei, cît şi greci, au auzit Cuvîntul Domnului.
11 Şi Dumnezeu făcea fapte puternice neobişnuite prin mîinile lui Pavel,
12 astfel că chiar batiste sau şorţuri erau aduse de la trupul lui peste cei bolnavi, şi-i lăsau bolile, şi duhurile rele ieşeau afară.
13 Dar nişte exorcişti iudei, care umblau din loc în loc, au încercat să cheme Numele Domnului Isus peste cei ce aveau duhuri rele, zicînd: „Vă leg prin jurămînt, pe Isus, pe care-L predică Pavel!”
14 Însă cei ce făceau lucrul acesta erau şapte fii ai lui Sceva, un mare preot iudeu.
15 Dar răspunzînd, duhul cel rău le-a zis: „Pe Isus îl recunosc şi pe Pavel îl ştiu, dar voi cine sînteţi?”
16 Şi omul în care era duhul cel rău a sărit asupra lor, i-a învins pe toţi şi i-a copleşit, aşa că au scăpat goi şi răniţi din casa aceea.
17 Dar aceasta a fost cunoscut de toţi, atît de iudeii, cît şi de grecii care locuiau în Efes, şi pe toţi i-a apucat teama; şi Numele Domnului Isus era preamărit.
18 Şi mulţi din cei ce erau deja credincioşi veneau să mărturisească în public şi să-şi facă cunoscute practicile.
19 Dar mulţi din cei ce practicau magia şi-au adus cărţile şi le ardeau înaintea tuturor; şi ei le-au socotit preţul şi l-au găsit că era de cincizeci de mii de monede de argint.
20 Astfel, prin puterea Domnului, Cuvîntul creştea şi se întărea.
21 Însă după ce s-au împlinit acestea, Pavel a hotărît în duhul lui ca, trecînd prin Macedonia şi Ahaia, să călătorească la Ierusalim, zicînd: „După ce voi merge acolo, trebuie să văd şi Roma”.
22 După ce a trimis însă în Macedonia pe doi din cei ce îi slujeau, pe Timotei şi Erast, el a mai rămas o vreme în Asia.
23 Pe vremea aceea însă, s-a făcut nu putină tulburare cu privire la Cale.
24 Căci unul cu numele Dimitrie, argintar, făcînd temple mici de argint ale lui Artemis, aducea meşterilor nu puţin cîştig.
25 Şi după ce i-a adunat laolaltă, împreună cu lucrătorii ocupaţi cu meserii asemănătoare, le-a zis: „Bărbaţilor, ştiţi că din această lucrare ne vine bunăstarea,
26 şi voi vedeţi şi auziţi că nu numai în Efes, ci aproape în toată Asia, Pavel acesta a înduplecat şi a abătut mulţime destulă, zicînd că nu sînt deloc zei cei făcuţi de mîini.
27 Dar nu numai că sîntem în pericol ca meseria noastră să cadă în dispreţ, ci şi ca templul marii zeiţe Artemis să fie socotit ca o nimica, şi chiar să fie nimicită măreţia aceleia pe care o cinsteşte toată Asia şi tot pămîntul locuit”.
28 Dar auzind ei acestea şi umplându-se de turbare, strigau, zicînd: „Mare este Artemis a efesenilor!”
29 Şi toată cetatea s-a umplut de învălmăşeală, şi s-au repezit cu toţii într-un gînd în teatru, prinzînd pe macedonenii Gaiu şi Aristarh, tovarăşi de călătorie ai lui Pavel.
30 Dar cînd Pavel a vrut să vină înaintea adunării poporului, ucenicii nu l-au lăsat.
31 Însă şi unii din asiarhi, care-i erau prieteni, au trimis la el şi-l rugau să nu se ducă la teatru.
32 Deci unii strigau una, alţii alta, căci adunarea era în învălmăşeală, şi cei mai mulţi nu ştiau de ce se adunaseră laolaltă.
33 Dar au scos din mulţime pe Alexandru, pe care iudeii îl împingeau înainte. Alexandru însă a făcut semn cu mîna, şi voia să se apere înaintea adunării poporului.
34 Cînd l-au recunoscut însă că este iudeu, au strigat toţi într-un glas, timp de vreo două ceasuri: „Mare este Artemis a efesenilor!”
35 Dar judecătorul cetăţii, potolind mulţimea, a zis: „Bărbaţi efeseni, cine este omul acela care nu ştie că cetatea efesenilor este păzitoarea templului marii Artemis şi a chipului ei căzut din cer?
36 Deci acestea fiind de netăgăduit, trebuie să vă liniştiţi şi să nu faceţi nimic în pripă.
37 Căci aţi adus aici pe bărbaţii aceştia care nu sînt nici jefuitori de temple, nici hulitori ai zeiţei noastre.
38 Deci, dacă Dimitrie şi meşterii care sînt cu el au vreo plîngere împotriva cuiva, sînt zile de judecată şi sînt proconsuli; să se învinuiască unii pe alţii.
39 Dar dacă căutaţi altceva, se va hotărî în adunarea legiuită.
40 Căci de fapt noi sîntem în pericol să fim învinuiţi din pricina răscoalei de astăzi, căci n-avem nici un temei ca să putem îndreptăţi zarva aceasta”.
41 Şi, zicînd acestea, a dat drumul adunării.