1 Dar după ce a încetat agitaţia, Pavel, trimiţînd după ucenici şi îmbărbătîndu-i, şi-a luat rămas-bun şi a ieşit ca să călătorească spre Macedonia.
2 Însă după ce a trecut prin părţile acelea şi i-a îndemnat cu multe cuvinte, a venit în Grecia
3 şi a petrecut acolo trei luni. Întrucît s-a făcut o uneltire împotriva lui din partea iudeilor pe cînd era gata să se ducă pe apă în Siria, a hotărît să se întoarcă prin Macedonia.
4 Dar l-au însoţit (pînă în Asia): Sopater din Bereea, fiul lui Pir, dar dintre tesaloniceni Aristarh şi Secund, şi Gaiu din Derbe, şi Timotei, dar Tihic şi Trofim din Asia.
5 Aceştia s-au dus înainte şi ne-au aşteptat în Troa.
6 Dar noi, după zilele Azimifor, am plecat pe apă din Filipi şi în cinci zile am ajuns la ei în Troa, unde am petrecut şapte zile.
7 În ziua dintîi a săptămînii însă, pe cînd eram adunaţi ca să frîngem pîinea, Pavel a stat de vorbă cu ei, avînd de gînd să plece în ziua următoare, şi şi-a prelungit vorbirea pînă la miezul nopţii.
8 Dar erau multe lămpi în camera de sus, unde eram adunaţi.
9 Însă un tînăr, numit Eutih, şedea pe fereastră, cufundat într-un somn adînc; şi pe cînd Pavel sta de vorbă cu ei mereu înainte, fiind doborît de somn, a căzut jos de la etajul al treilea, şi a fost ridicat mort.
10 Pavel însă s-a coborît, s-a aplecat peste el, l-a luat în braţe şi a zis: „Nu vă tulburaţi, căci sufletul lui este în el”.
11 Dar după ce s-a suit şi a frînt pîinea şi a mîncat şi a mai vorbit mult timp cu ei, pînă în zori, a plecat.
12 Ei însă au adus pe băiat viu, şi au fost mîngîiaţi nu puţin.
13 Noi însă, plecînd înainte la corabie, ne-am dus pe apă la Asos, vrînd acolo să-l luăm pe Pavel, căci aşa aranjase el, deoarece el însuşi avea de gînd să meargă pe jos.
14 Dar cînd s-a întîlnit cu noi în Asos, l-am luat şi am venit la Mitilene.
15 Şi de acolo plecînd pe apă, am ajuns în ziua următoare în dreptul lui Chios. Dar în cealaltă zi, am trecut pe lîngă Samos, (ne-am oprit în Troghilion) şi în următoarea zi am venit la Milet.
16 Căci Pavel se hotărîse să treacă pe lîngă Efes, ca să nu trebuiască să petreacă timp în Asia; căci se grăbea ca, dacă-i va fi posibil, să fie în Ierusalim de ziua Cincizecimii.
17 Însă din Milet, trimiţînd la Efes, el a chemat la sine pe mai-bătrînii adunării.
18 Dar cînd au venit la el, le-a zis: „Voi înşivă ştiţi cum am fost cu voi în tot timpul, din ziua dintîi în care am pus piciorul în Asia,
19 slujind Domnului cu toată smerenia şi cu lacrimi şi încercări care mi s-au întîmplat prin uneltirile iudeilor;
20 cum n-am reţinut nimic din cele de folos ca să nu vă vestesc şi să vă învăţ în public şi în case,
21 adeverind atît iudeilor, cît şi grecilor pocăinţa faţă de Dumnezeu şi credinţa în Domnul nostru Isus (Cristos).
22 Şi acum, iată, legat în duhul, mă duc la Ierusalim, neştiind ce mi se va întîmpla acolo,
23 decît numai că Duhul Sfînt îmi adevereşte în fiecare cetate, spunîndu-mi că mă aşteaptă lanţuri şi necazuri.
24 Dar eu, nici vorbă să ţin la viaţa mea, ca scumpă mie însumi, astfel ca să-mi împlinesc alergarea şi slujba pe care am primit-o de la Domnul Isus, ca să aduc mărturie Evangheliei harului lui Dumnezeu.
25 Şi acum, iată, ştiu că nu-mi veţi mai vedea faţa, voi toţi aceia printre care am umblat predicînd împărăţia (lui Dumnezeu).
26 De aceea, vă aduc mărturie în această zi că sînt curat de sîngele tuturor,
27 căci nu m-am dat înapoi să vă vestesc tot planul lui Dumnezeu.
28 Luaţi seama la voi înşivă, şi la toată turma în care v-a pus Duhul Sfînt supraveghetori, ca să păstoriţi Adunarea lui Dumnezeu, pe care Şi-a dobîndit-o prin propriul Său sînge.
29 Ştiu că, după plecarea mea, vor intra între voi lupi nemiloşi, care nu vor cruţa turma,
30 şi dintre voi înşivă se vor ridica bărbaţi vorbind lucruri stricate, ca să atragă pe ucenici după ei.
31 De aceea, vegheaţi, amintindu-vă că trei ani, noapte şi zi, n-am încetat să vă îndemn cu lacrimi pe fiecare din voi.
32 Şi acum, vă încredinţez lui Dumnezeu şi Cuvîntului harului Său, care vă poate zidi şi da moştenirea între toţi cei ce au fost sfinţiţi.
33 N-am poftit argint sau aur sau haine de la nimeni.
34 Voi înşivă ştiţi că mîinile acestea au slujit pentru nevoile mele şi ale celor ce erau cu mine.
35 În toate privinţele v-am arătat că, ostenindu-vă astfel, trebuie să ajutaţi pe cei slabi şi să vă amintiţide cuvintele Domnului Isus, că El însuşi a zis: ‘Este mai fericit a da decît a primi”.
36 Şi după ce a spus acestea, a îngenunchiat cu ei toţi şi s-a rugat.
37 Dar a fost destul plîns al tuturora, şi au căzut pe gîtul lui Pavel şi l-au sărutat mult,
38 îndureraţi mai ales de cuvîntul pe care îl spusese el, că nu-i vor mai privi faţa. L-au însoţit însă pînă la corabie.