1 Dar cînd s-a întîmplat că am plecat pe apă, smulgîndu-ne de la ei, ţinînd drumul drept, am venit la Cos, însă în ziua următoare la Rodos, şi de acolo la Patara.
2 Şi găsind o corabie care trecea spre Fenicia, ne-am suit în ea şi am plecat.
3 Dar după ce am zărit Cipru, lăsîndu-l la stînga, am mers spre Siria, şi ne-am dat jos în Tir, pentru că acolo se descărca vasul de încărcătură.
4 După ce am găsit însă pe ucenici, am rămas acolo şapte zile. Aceştia, prin Duhul, ziceau lui Pavel să nu se suie la Ierusalim.
5 Dar cînd s-a întîmplat că am împlinit zilele, am ieşit şi am plecat; şi ne-au petrecut toţi, cu femei şi copii, pînă afară din cetate, şi după ce am îngenunchiat pe ţărm şi ne-am rugat,
6 ne-am luat rămas-bun unii de la alţii, şi noi ne-am suit în corabie, dar ei s-au întors acasă.
7 Noi însă, după ce ne-am sfîrşit călătoria de la Tir, am ajuns la Ptolemaida, unde am salutat fraţii şi am rămas la ei o zi.
8 În ziua următoare însă, am plecat şi am venit la Cezareea, şi intrînd în casa lui Filip evanghelistul, care era unul din cei şapte, am rămas la el.
9 Dar acesta avea patru fete fecioare care profeţeau.
10 întrucît am rămas acolo mai multe zile, s-a coborît din Iudeea un oarecare profet, cu numele Agab,
11 şi venind la noi şi luînd brîul lui Pavel, şi-a legat picioarele şi mîinile şi a zis: „Aşa zice Duhul Sfînt: Astfel vor lega iudeii în Ierusalim pe bărbatul acela al cui este brîul acesta, şi-l vor da în mîinile neamurilor”.
12 Cînd am auzit aceasta, atît noi, cît şi cei de acolo l-am rugat să nu se suie la Ierusalim.
13 Atunci Pavel a răspuns: „Ce faceţi, plîngînd şi rupîndu-mi inima? Căci eu sînt gata nu numai să fiu legat, ci şi să mor în Ierusalim pentru Numele Domnului Isus”.
14 Dar cînd el nu s-a lăsat înduplecat, ne-am liniştit, zicînd: „Facă-se voia Domnului!”
15 După zilele acelea însă, ne-am pregătit de plecare şi ne-am suit la Ierusalim.
16 Dar au venit împreună cu noi şi cîţiva ucenici din Cezareea, şi ne-au dus la unul numit Mnason din Cipru, vechi ucenic, la care urma să găzduim.
17 Cînd am sosit la Ierusalim, fraţii ne-au primit cu bucurie.
18 În ziua următoare însă, Pavel a intrat împreună cu noi la Iacov, şi toţi mai-bătrînii erau prezenţi.
19 Şi după ce i-a salutat, le-a istorisit unul cîte unul lucrurile pe care le făcuse Dumnezeu între neamuri prin slujba lui.
20 Dar ei, cînd au auzit, au glorificat pe Dumnezeu şi i-au zis: „Vezi, frate, cîte mii de iudei au devenit credincioşi, şi toţi sînt plini de zel pentru Lege.
21 Au fost însă informaţi despre tine că înveţi pe toţi iudeii care sînt printre neamuri lepădarea de Moise, zicînd să nu-şi taie copiii împrejur şi să nu umble potrivit obiceiurilor.
22 Ce este de făcut? Fără îndoială, (mulţimea se va aduna, căci) vor auzi că ai venit.
23 Deci, fă ce-ţi zicem noi. Avem aici patru bărbaţi care au asupra lor un jurămînt.
24 Ia-i şi purifică-te împreună cu ei şi cheltuieşte pentru ei, ca să-şi radă capul. Şi vor cunoaşte toţi că nu este nimic din ceea ce au fost informaţi despre tine, ci că şi tu însuţi umbli drept, păzind Legea.
25 însă cu privire la cei dintre neamuri care au devenit credincioşi, noi le-am scris, după ce am judecat, ca să se ferească de carnea jertfită idolilor şi de sînge şi de ce este sugrumat şi de curvie”.
26 Atunci Pavel a luat cu el pe bărbaţi şi, în ziua următoare, fiind purificat cu ei, a intrat în templu şi a vestit împlinirea zilelor purificării, pînă cînd se va aduce darul pentru fiecare din ei.
27 Dar cînd erau pe sf îrşite cele şapte zile, iudeii din Asia, zărindu-l în templu, au aţîţat toată mulţimea şi au pus mîinile pe el,
28 strigînd: „Bărbaţi israeliţi, daţi ajutor! Acesta este omul care învaţă pe toţi de pretutindeni împotriva poporului şi a Legii şi a locului acestuia; ba încă a adus şi nişte greci în templu si a întinat acest loc sfînt”.
29 Căci ei văzuseră mai înainte împreună cu el în cetate pe Trofim efeseanul, despre care socoteau că Pavel l-a adus în templu.
30 Şi toată cetatea s-a pus în mişcare, şi poporul a alergat şi, apucîndu-l pe Pavel, l-au tîrît afară din templu, şi îndată uşile au fost închise.
31 Şi pe cînd încercau să-l omoare, s-a suit vestea la comandantul cohortei că tot Ierusalimul era aţîţat.
32 Acesta, luînd îndată ostaşi şi şutaşi, a alergat jos la ei. Dar ei, cînd au văzut pe comandant şi pe ostaşi, au încetat să bată pe Pavel.
33 Atunci comandantul s-a apropiat, l-a apucat şi a poruncit să fie legat cu două lanţuri. Şi a întrebat cine este şi ce a făcut.
34 Dar unii strigau una, alţii alta prin mulţime; şi întrucît nu putea să afle nimic sigur din pricina zgomotului, a poruncit să-l ducă în cazarmă.
35 Cînd a ajuns însă pe trepte, s-a întîmplat că el a trebuit să fie purtat de ostaşi, din pricina îmbulzirii mulţimii,
36 căci mulţimea poporului urma, strigînd: „Ia-l dintre cei vii!”
37 Şi cînd era să fie băgat în cazarmă, Pavel a zis comandantului: „Pot să-ţi spun ceva?” Dar el a zis: „Ştii greceşte?
38 Nu cumva eşti egipteanul acela care mai înainte de aceste zile s-a răsculat şi a dus în pustie pe cei patru mii de ucigaşi?”
39 Pavel însă a zis: „Eu sînt iudeu, din Tarsul Ciliciei, cetăţean al unei cetăţi nu fără însemnătate. Te rog însă, dă-mi voie să vorbesc poporului”.
40 Dar după ce el i-a dat voie, Pavel, stînd pe trepte, a făcut semn poporului cu mîna. Cînd s-a făcut însă o mare tăcere, el le-a vorbit în limba evreiască, zicînd: