1 „Fraţi şi părinţi, ascultaţi acum apărarea mea faţă de voi!”
2 Cînd au auzit ei însă că le vorbeşte în limba evreiască, au ţinut şi mai multă linişte. Şi el a zis:
3 „Eu sînt iudeu, născut în Tarsul Ciliciei, dar crescut în cetatea aceasta instruit la picioarele lui Gămăliei exact după Legea părintească, fiind zelos pentru Dumnezeu, cum sînteţi şi voi toţi astăzi.
4 Am persecutat pînă la moarte această Cale, legînd şi trimiţînd la închisoare bărbaţi şi femei,
5 după cum îmi aduce mărturie marele preot şi toată ceata mai-bătrînilor, de la care am primit şi scrisori către fraţi, şi m-am dus la Damasc să aduc legaţi la Ierusalim şi pe cei ce erau acolo, ca să fie pedepsiţi.
6 Dar mi s-a întîmplat: Pe cînd călătoream şi mă apropiam de Damasc, deodată, la amiază, a strălucit împrejurul meu o mare lumină din cer.
7 Şi am căzut la pămint şi am auzit un glas zicîndu-mi: ‘Saul, Saul, de ce Mă persecuţi?’
8 Dar eu am răspuns: ‘Cine eşti, Doamne?’ Şi El mi-a zis: ‘Eu sînt Isus Nazarineanul, pe care-L persecuţi’.
9 Dar cei ce erau cu mine au văzut într-adevăr lumina (şi s-au înfricoşat), dar n-au înţeles glasul Celui ce-mi vorbea.
10 Eu însă am zis: ‘Ce să fac, Doamne?’ Dar Domnul mi-a zis: ‘Scoală-te, du-te în Damasc, şi acolo ţi se va spune tot ce-ti este rînduit să faci’.
11 Dar fiindcă nu puteam să văd nimic din pricina strălucirii luminii aceleia, fiind dus de mînă de cei ce erau cu mine, am venit la Damasc.
12 Un anume Anania însă, bărbat evlavios potrivit Legii, cu mărturie bună de la toţi iudeii care locuiesc acolo, venind la mine şi stînd lîngă mine,
13 mi-a zis: ‘Frate Saul, recapătă-ţi vederea!’ Şi chiar în ceasul acela mi-am recăpătat vederea şi l-am văzut.
14 El însă a zis: ‘Dumnezeul părinţilor noştri te-a ales dinainte să cunoşti voia Lui şi să vezi pe Cel drept şi să auzi glasul din gura Lui,
15 pentru că îi vei fi martor înaintea tuturor oamenilor despre cele pe care le-ai văzut şi auzit.
16 Şi acum, de ce zăboveşti? Scoală-te, lasă-te botezat şi spălat de păcatele tale, invocînd Numele Lui’.
17 Dar mi s-a întîmplat: Cînd m-am întors la Ierusalim, pe cînd mă rugam în templu, am căzut într-un extaz,
18 şi L-am văzut zicîndu-mi: ‘Grăbeşte-te şi ieşi repede din Ierusalim, pentru că nu vor primi mărturia ta despre Mine’.
19 Şi eu am zis: ‘Doamne, ei ştiu că trimiteam la închisoare şi băteam în fiecare sinagogă pe cei ce cred în Tine,
20 şi cînd se vărsa sîngele lui Ştefan, martorul Tău, eram şi eu însumi de faţă, şi încuviinţam şi păzeam hainele celor ce-l omorau’.
21 Şi El mi-a zis: ‘Du-te, pentru că te voi trimite departe la neamuri’.
22 Dar ei l-au ascultat pînă la cuvîntul acesta şi şi-au ridicat glasul, zicînd: „Ia de pe pămînt unul ca acesta, căci nu se cuvine să trăiască!”
23 Şi pe cînd strigau ei şi îşi aruncau hainele de pe ei şi azvârleau cu praf în aer,
24 comandantul a poruncit să fie dus în cazarmă, zicînd să-l cerceteze cu lovituri de bici, ca să afle din ce motiv strigau aşa împotriva lui.
25 Dar cînd l-au întins pentru curele, Pavel a zis sutaşului, care stătea acolo: „Vă este permis să biciuiţi pe un roman, şi necondamnat?”
26 Cînd a auzit însă sutaşul, s-a dus la comandant şi i-a dat de ştire, zicînd: „Ce ai de gînd să faci? Căci omul acesta este roman”.
27 Dar cînd a venit comandantul, i-a zis: „Spune-mi, eşti roman?’ El însă a zis: „Da”.
28 Comandantul a răspuns: „Eu cu o mare sumă de bani am dobîndit cetăţenia aceasta”. Pavel a zis: „Eu însă sînt chiar născut roman”.
29 Îndată deci l-au lăsat cei ce aveau de gînd să-l cerceteze; dar şi comandantul s-a temut, cînd a aflat că el este roman şi că fusese legat.
30 În ziua următoare însă, vrînd să cunoască sigur de ce este învinuit de iudei, l-a dezlegat şi a poruncit să se adune marii preoţi şi tot Sinedriul; şi după ce a adus pe Pavel jos, l-a pus înaintea lor.