1 Dar Pavel, uitîndu-se ţintă la Sinedriu, a zis: „Fraţilor, eu m-am purtat cu toată conştiinţa bună înaintea lui Dumnezeu pînă în ziua aceasta”.
2 Marele preot Anania a poruncit însă celor ce stăteau lîngă el să-l lovească peste gură.
3 Atunci Pavel i-a zis: „Te va bate Dumnezeu, perete văruit! Şi tu şezi să mă judeci potrivit Legii, şi porunceşti să fiu lovit împotriva Legii?”
4 Dar cei ce stăteau alături au zis: „îl ocărăşti pe marele preot al lui Dumnezeu?”
5 Şi Pavel a zis: „N-am ştiut, fraţilor, că el este marele preot; căci este scris: ‘Pe mai-marele poporului tău să nu-l vorbeşti de rău’”.
6 Pavel însă, ştiind că o parte din ei sînt saduchei, dar alta farisei, a strigat în Sinedriu: „Fraţilor, eu sînt fariseu, fiu de farisei; din pricina nădejdii în învierea celor morţi sînt eu judecat”.
7 Dar după ce a vorbit acestea, s-a stîrnit o neînţelegere între farisei şi saduchei, şi mulţimea s-a dezbinat.
8 Căci saducheii zic că nu este înviere, nici înger, nici duh, pe cînd fariseii le mărturisesc pe amîndouă.
9 Dar s-a făcut o mare zarvă; şi, sculîndu-se, cîţiva cărturari din partea fariseilor se certau, zicînd: „Noi nu găsim nimic rău în omul acesta; dar dacă i-a vorbit un duh sau un înger?”
10 Însă fiindcă s-a stîrnit o mare neînţelegere, comandantul, temîndu-se ca Pavel să nu fie rupt în bucăţi de ei, a poruncit cetei de ostaşi să se coboare să-l smulgă din mijlocul lor şi să-l ducă în cazarmă.
11 Dar în noaptea următoare, Domnul a stat lîngă el şi a zis: „îndrăzneşte, (Pavel); căci, după cum ai adus mărturie despre cele privitoare la Mine în Ierusalim, aşa trebuie să aduci mărturie şi în Roma”.
12 Cînd s-a făcut însă zi, iudeii, după ce s-au strîns în ceată, s-au legat cu blestem, spunînd că nu vor mînca, nici nu vor bea, pînă nu vor omorî pe Pavel.
13 Cei ce făcuseră însă această conspiraţie erau mai mult de patruzeci.
14 Ei s-au dus la marii preoţi şi la mai-bătrîni şi le-au zis: „Noi ne-am legat cu blestem să nu gustăm nimic pînă nu vom omorî pe Pavel.
15 Acum deci, voi, împreună cu Sinedriul, faceţi cunoscut comandantului ca să-l aducă (mîine) jos la voi, ca şi cum aţi vrea să judecaţi mai exact cele privitoare la el; noi însă, pînă să se apropie el, sîntem gata să-l omorîm”.
16 Fiul sorei lui Pavel, auzind însă de această cursă, s-a dus în cazarmă şi a spus-o lui Pavel.
17 Pavel însă a chemat pe unul din şutaşi şi a zis: „Du pe tînărul acesta la comandant, căci are să-i spună ceva”.
18 Acesta deci, luîndu-l cu el, l-a dus la comandant şi a zis: „Pavel deţinutul m-a chemat la el şi m-a rugat să aduc la tine pe acest tînăr, care are să-ţi dea ceva de ştire”.
19 Dar comandantul, luîndu-l de mînă, l-a dus la o parte şi l-a întrebat: „Ce este ceea ce ai să-mi spui?”
20 El însă a zis: „Iudeii s-au înţeles să te roage să aduci mîine pe Pavel înaintea Sinedriului, ca şi cum ar vrea să cerceteze ceva mai cu exactitate cele privitoare la el.
21 Tu deci nu te lăsa înduplecat de ei, căci îl pîndesc mai mult de patruzeci de bărbaţi dintre ei, care s-au legat cu blestem să nu mănînce, nici să bea pînă nu-l vor omorî; şi acum sînt gata, aşteptînd încuviinţarea ta”.
22 Comandantul a lăsat deci pe tînăr să plece, poruncindu-i: „Să nu spui nimănui că mi-ai divulgat acestea”.
23 Şi chemînd la sine pe doi dintre şutaşi, le-a zis: „De la ceasul al treilea din noapte să aveţi gata două sute de ostaşi ca să meargă pînă la Cezareea, şi şaptezeci de călăreţi şi două sute de suliţaşi”.
24 Le-a poruncit să aducă şi animale de povară, ca să pună deasupra pe Pavel şi să-l ducă cu bine la guvernatorul Felix.
25 Şi a scris o scrisoare, avînd acest cuprins:
26 „Claudius Lisias către excelenţa sa, guvernatorul Felix: Salut!
27 Pe bărbatul acesta, care a fost prins de iudei şi pe cale să fie omorît de ei, cînd am intervenit cu ceata de ostaşi, l-am scăpat, aflînd că este roman.
28 Dar vrînd să aflu motivul pentru care îl învinuiau, l-am dus înaintea Sinedriului lor.
29 Am găsit că era învinuit pentru controverse privitoare la Legea lor, dar neavînd nici o învinuire vrednică de moarte sau de lanţuri.
30 Cînd am fost însă înştiinţat că va fi o uneltire împotriva bărbatului, l-am trimis îndată la tine, poruncind şi celor ce-l învinuiesc să spună înaintea ta ce au împotriva lui. (Rămîi cu bine)”.
31 Ostaşii, potrivit celor poruncite lor, au luat pe Pavel şi l-au dus noaptea pînă la Antipatrida.
32 În ziua următoare însă, lăsîndu-i pe călăreţi să meargă mai departe cu el, ei s-au întors în cazarmă.
33 Ajunşi în Cezareea, aceştia au dat guvernatorului scrisoarea şi au adus şi pe Pavel înaintea lui.
34 Dar el, după ce a citit-o, a întrebat din ce provincie este el, şi aflînd că este din Cilicia:
35 „Te voi audia”, a zis el, „cînd vor veni şi învinuitorii tăi”. Şi a poruncit să fie păzit în pretoriul lui Irod.