1 Dar după cinci zile, marele preot Anania s-a coborît cu unii din mai-bătrîni şi cu un orator, un anume Tertullus, care au denunţat pe Pavel guvernatorului.
2 Şi după ce acesta a fost chemat, Tertullus a început să-l învinuiască, zicînd: „întrucît avem parte de multă pace prin tine, şi multe reforme s-au făcut acestui neam prin purtarea ta de grijă,
3 le recunoaştem în orice fel şi pretutindeni, excelenţă Felix, cu toată mulţumirea.
4 Dar, ca să nu te ţin mai mult, te rog să ne asculţi pe scurt cu bunăvoinţa ta.
5 Căci am aflat pe bărbatul acesta că este o ciumă şi aţîţă la răscoală printre toţi iudeii de pe tot pămîntul locuit, şi este conducător al sectei nazarinenilor,
6 şi a încercat să pîngărească chiar şi templul. Şi am pus mîna pe el. (Am vrut să-l judecăm potrivit Legii noastre,
7 dar a venit comandantul Lisias, l-a smuls din mîinile noastre cu mare forţă
8 şi a poruncit învinuitorilor lui să vină înaintea ta). Dacă-l vei cerceta, tu însuţi vei putea afla de la el toate acestea de care îl învinuim noi”.
9 Dar şi iudeii s-au alăturat învinuirii, afirmînd că aşa este.
10 Dar, după ce i-a făcut guvernatorul semn să vorbească, Pavel a răspuns: „Ştiind că de mulţi ani eşti judecător al acestui neam, bucuros mă apăr de cele privitoare la mine însumi,
11 Întrucît poţi să afli că nu sînt mai mult de douăsprezece zile de cînd m-am suit să mă închin la Ierusalim.
12 Şi ei nu m-au găsit nici în templu, stînd de vorbă cu cineva sau făcînd răscoală în mulţime, nici în sinagogi, nici prin cetate,
13 nici nu pot să dovedească cele de care mă învinuiesc acum.
14 Dar îţi mărturisesc că slujesc Dumnezeului părinţilor mei după Calea pe care ei o numesc sectă, crezînd tot ce este scris în Lege şi în Profeţi,
15 avînd nădejde la Dumnezeu, pe care o nutresc şi ei înşişi, că va fi o înviere atît a celor drepţi, cît şi a celor nedrepţi.
16 De aceea mă şi deprind să am totdeauna o conştiinţă fără poticnire înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor.
17 După mai mulţi ani însă, am venit ca să dau milostenii neamului meu şi daruri,
18 cu care m-au găsit purificat în templu, nu cu mulţime, nici cu agitaţie.
19 Dar erau nişte iudei din Asia, care ar fi trebuit să fie prezenţi înaintea ta şi să mă învinuiască, dacă ar avea ceva împotriva mea.
20 Sau chiar aceştia să spună ce faptă rea au găsit cînd am stat înaintea Sinedriului,
21 în afară de acest singur strigăt pe care l-am scos cînd am stat între ei: ‘Pentru învierea morţilor sînt judecat astăzi înaintea voastră’”.
22 Dar Felix, care avea cunoştinţă exactă despre „Calea” aceasta, i-a amînat, zicînd: „Cînd se va coborî comandantul Lisias, voi hotărî cazul vostru”.
23 Şi a poruncit sutaşului ca el să fie ţinut sub pază, şi să-l lase mai liber, şi să nu oprească pe nimeni din ai lui să-i slujească (sau să vină la el).
24 Însă după cîteva zile, cînd a venit Felix cu soţia sa Drusila, care era iudeică, a trimis după Pavel şi l-a ascultat despre credinţa în Cristos Isus.
25 Dar, pe cînd stătea de vorbă cu ei despre dreptate şi înfrînare şi judecata viitoare, Felix, înfricoşat, a răspuns: „De data asta, du-te; cînd voi avea vreme potrivită te voi chema”.
26 În acelaşi timp, el nădăjduia şi că îi vor fi daţi bani de către Pavel; de aceea trimitea şi mai des după el, şi stătea de vorbă cu el.
27 Dar, cînd s-au împlinit doi ani, Felix a avut ca succesor pe Porcius Festus. Şi vrînd să facă o favoare iudeilor, Felix a lăsat pe Pavel legat.