1 Deci Festus, cînd a venit în provincie, după trei zile s-a suit de la Cezareea la Ierusalim.
2 Şi marii preoţi şi căpeteniile iudeilor i l-au denunţat pe Pavel. Şi îl rugau,
3 cerînd ca o favoare împotriva lui, să trimită să-l aducă la Ierusalim, întinzîndu-i o cursă, ca să-l omoare pe drum.
4 Festus a răspuns deci că Pavel este ţinut în Cezareea, şi că el însuşi urma să plece în curînd acolo.
5 „Deci care dintre voi”, a zis el, „sînt cu putere, să se coboare împreună cu mine şi, dacă este ceva rău în bărbatul acesta, să-l învinuiască”.
6 Dar după ce n-a zăbovit între ei mai mult de opt sau zece zile, s-a coborît la Cezareea, şi ziua următoare a şezut pe scaunul de judecată şi a poruncit să fie adus Pavel.
7 Cînd a sosit el însă, iudeii care veniseră de la Ierusalim l-au înconjurat şi au adus împotriva lui multe şi grele învinuiri, pe care nu le puteau dovedi,
8 pe cînd Pavel spunea în apărarea lui: „N-am păcătuit cu nimic, nici împotriva Legii iudeilor, nici împotriva templului, nici împotriva Cezarului”.
9 Dar Festus, care dorea să facă o favoare iudeilor, răspunzînd lui Pavel, a zis: „Vrei să te sui la Ierusalim şi să fii judecat acolo pentru acestea înaintea mea?”
10 Pavel însă a zis: „Eu stau înaintea scaunului de judecată al Cezarului, unde trebuie să fiu judecat. Pe iudei nu i-am nedreptăţit cu nimic, după cum ştii şi tu foarte bine.
11 Dacă am făcut deci vreo nedreptate sau am făptuit ceva vrednic de moarte, nu mă feresc de moarte; dar, dacă nu este nimic din cele de care mă învinuiesc ei, nimeni nu poate să mă dea în mîinile lor. Fac apel la Cezar”.
12 Atunci Festus, după ce a chibzuit cu consiliul, a răspuns: „La Cezar ai făcut apel, la Cezar te vei duce”.
13 Dar, după ce au trecut cîteva zile, împăratul Agripa şi Bernice au ajuns la Cezareea şi l-au salutat pe Festus.
14 Fiindcă au zăbovit însă acolo mai multe zile, Festus a spus împăratului cum stau lucrurile cu Pavel, zicînd: „Este un bărbat pe care Felix l-a lăsat ca deţinut,
15 pe care, cînd eram eu în Ierusalim, marii preoţi şi mai-bătrînii iudeilor l-au denunţat, cerînd o sentinţă împotriva lui.
16 Acestora le-am răspuns că la romani nu este obiceiul să se dea nici un om, înainte ca cel învinuit să aibă faţă în faţă pe învinuitorii lui şi să aibă prilej de apărare pentru învinuire.
17 Deci, după ce au venit aici, n-am făcut nici o amînare şi am şezut a doua zi pe scaunul de judecată şi am poruncit ca să fie adus bărbatul,
18 în privinţa căruia, cînd s-au înfăţişat învinuitorii, n-au adus nici o acuzaţie din acele rele pe care le bănuiam eu.
19 Aveau împotriva lui însă numai nişte controverse cu privire la religia lor şi la un oarecare Isus mort, despre care Pavel afirma că este viu.
20 Eu însă, fiind nedumerit cu privire la cercetarea acestor lucruri, l-am întrebat dacă vrea să meargă la Ierusalim şi să fie judecat acolo pentru acestea.
21 Dar cînd Pavel a cerut să fie ţinut sub pază pentru hotărîrea împăratului, am poruncit să fie ţinut pînă ce-l voi trimite la Cezar”.
22 Agripa însă a zis lui Festus: „Aş vrea şi eu însumi să aud pe omul acela”. „Mîine”, a zis el, „Îl vei auzi”.
23 în ziua următoare deci, cînd Agripa şi Bernice au venit cu mult fast şi au intrat în locul de ascultare împreună cu comandanţii şi cu bărbaţii de seamă ai cetăţii, şi cînd a poruncit Festus, a fost adus Pavel.
24 Şi Festus a spus: „Împărate Agripa, şi voi toţi bărbaţilor care sînteţi prezenţi împreună cu noi, priviţi pe acesta, cu privire la care m-au rugat toată mulţimea iudeilor, atît în Ierusalim, cît şi aici, strigînd că nu trebuie să mai trăiască.
25 Dar eu, găsind că n-a făcut nimic vrednic de moarte, şi fiindcă singur a făcut apel la împărat, am hotărît să-l trimit.
26 Eu nu am nimic sigur de scris domnului meu cu privire la el; de aceea l-am adus înaintea voastră, şi mai ales înaintea ta, împărate Agripa, ca, după ce se va face cercetarea, să am ce scrie.
27 Căci îmi pare absurd să trimit pe un deţinut, fără să arăt şi acuzaţiile împotriva lui”.