1 Dar Agripa a zis lui Pavel: „Îţi este permis să vorbeşti pentru tine însuţi!” Atunci Pavel, întinzînd mîna, s-a apărat:
2 „Cu privire la toate cele de care sînt învinuit de iudei, împărate Agripa, mă socotesc fericit că pot să mă apăr astăzi înaintea ta,
3 pentru că înainte de toate eşti expert în toate obiceiurile şi controversele dintre iudei. De aceea, te rog să mă asculţi îndelung-răbdător.
4 Deci felul meu de viaţă din tinereţe, care a fost de la început în neamul meu, în Ierusalim, îl ştiu toţi iudeii,
5 întrucît m-au cunoscut mai dinainte, dacă vor să aducă mărturie că am trăit ca fariseu, potrivit cu cea mai strictă partidă a religiei noastre.
6 Şi acum, stau aici să fiu judecat pentru nădejdea în promisiunea făcută de Dumnezeu părinţilor noştri,
7 la care nădăjduiesc să ajungă cele douăsprezece seminţii ale noastre, slujindu-I cu stăruinţă, noapte şi zi. Cu privire la această nădejde sînt învinuit de iudei, împărate!
8 De ce vi se pare ceva de necrezut că Dumnezeu învie morţii?
9 Cît despre mine, mi se părea că trebuie să fac multe împotriva Numelui lui Isus Nazarineanul,
10 ceea ce am şi făcut în Ierusalim. Şi am trimis la închisoare pe mulţi sfinţi, după ce am primit autoritate de la marii preoţi; şi, cînd erau să fie omorîţi, mi-am dat votul împotriva lor.
11 Şi în toate sinagogile, deseori pedepsindu-i, încercam să-i silesc să hulească. Şi fiind peste măsură de turbat împotriva lor, îi persecutam pînă şi în cetăţile străine.
12 În legătură cu acestea, pe cînd călătoream spre Damasc, cu autoritate şi împuternicire de la marii preoţi,
13 la amiază, pe drum, am văzut, împărate, strălucind împrejurul meu şi al celor ce călătoreau cu mine o lumină din cer, întrecînd strălucirea soarelui.
14 Şi, cînd am căzut cu toţii la pămînt, eu am auzit un glas zicîndu-mi în limba evreiască: ‘Saul, Saul, de ce Mă persecuţi? Este greu pentru tine să dai cu piciorul înapoi într-un ţepuş’.
15 Dar eu am spus: ‘Cine eşti Tu, Doamne?’ Domnul însă a zis: ‘Eu sînt Isus, pe care-L persecuţi.
16 Dar scoală-te şi stai în picioare, căci pentru aceasta M-am arătat ţie, ca să te rînduiesc slujitor şi martor atît al celor în care M-ai văzut, cît şi al celor în care Mă voi arăta ţie,
17 scoţîndu-te din acest popor şi dintre neamuri, la care te trimit
18 să le deschizi ochii, ca să se întoarcă de la întuneric la lumină şi din puterea Satanei la Dumnezeu, ca să primească iertare de păcate şi o moştenire între cei sfinţiţi prin credinţa în Mine’.
19 De aceea, împărate Agripa, n-am fost neascultător de vedenia cerească,
20 ci am predicat mai întîi atît celor din Damasc, şi celor din Ierusalim, şi în toată ţara Iudeii, cît şi neamurilor, să se pocăiască şi să se întoarcă la Dumnezeu, făcînd fapte vrednice de pocăinţă.
21 Din pricina aceasta au pus iudeii mîna pe mine în templu şi au încercat să mă omoare.
22 Deci, dobîndind ajutorul care este de la Dumnezeu, stau pînă în ziua aceasta, aducînd mărturie şi la mic, şi la mare, nezicînd nimic decît ceea ce au zis profeţii şi Moise că urmează să se întîmple,
23 că Cristosul va fi destinat să sufere şi că, fiind Cel dintîi din învierea morţilor, va vesti lumină atît poporului, cît şi neamurilor”.
24 Pe cînd vorbea el acestea ca să se apere, Festus a zis cu glas tare: „Pavel, eşti nebun! învăţătura ta cea multă te duce la nebunie”.
25 Dar Pavel a zis: „Nu sînt nebun, excelenţă Festus, ci rostesc cuvinte adevărate şi chibzuite.
26 Căci împăratul ştie de aceste lucruri, şi de aceea îi vorbesc cu îndrăzneală, căci sînt încredinţat că nici unul din acestea nu este ascuns de el, căci aceasta nu s-a petrecut într-un colţ.
27 Crezi tu pe profeţi, împărate Agripa? Ştiu că crezi”.
28 Agripa însă a zis lui Pavel: „În puţin mă îndupleci tu să devin creştin!”
29 Dar Pavel a zis: „Aş vrea să mă rog lui Dumnezeu ca fie în puţin, fie în mult, nu numai tu, ci toţi cei ce mă ascultă astăzi, să deveniţi aşa cum sînt şi eu, afară de lanţurile acestea”.
30 Şi împăratul s-a sculat, şi guvernatorul şi Bernice şi cei ce şedeau împreună cu ei.
31 Şi cînd au plecat, vorbeau unul către altul, zicînd: „Omul acesta n-a făcut nimic vrednic de moarte sau de lanţuri”.
32 Dar Agripa a zis lui Festus: „Omului acestuia i s-ar fi putut da drumul, dacă n-ar fi făcut apel la Cezar”.