1 Şi după ce am fost salvaţi, am aflat că insula se numea Malta.
2 Şi barbarii ne-au arătat o bunăvoinţă neobişnuită, căci au aprins un foc la care ne-au primit pe toţi, din pricină că ploua şi din pricina frigului.
3 Dar cînd Pavel a strîns o grămadă de vreascuri şi le-a pus pe foc, o viperă a ieşit afară din pricina căldurii şi s-a prins de mîna lui.
4 Barbarii însă, cînd au văzut animalul atîrnînd de mîna lui, au zis unul către altul: „Fără îndoială, omul acesta este un ucigaş, pe care, deşi a fost salvat din mare, Dike nu l-a lăsat să trăiască”.
5 El deci, scuturînd animalul în foc, n-a suferit nici un rău.
6 Dar ei se aşteptau că se va umfla, sau va cădea deodată mort; însă, după ce au aşteptat mult şi au văzut că nu i se întîmplă nimic neobişnuit, şi-au schimbat părerea, şi ziceau că este un zeu.
7 Dar în vecinătatea acelui loc erau nişte moşii ale mai-marelui insulei, numit Publius, care ne-a primit şi ne-a găzduit prieteneşte trei zile.
8 Dar s-a întîmplat: Tatăl lui Publius zăcea bolnav de febră şi dizenterie. Pavel a intrat la el şi, rugîndu-se şi punîndu-şi mîinile peste el, l-a vindecat.
9 Însă după ce s-a întîmplat aceasta, au venit şi ceilalţi de pe insulă care aveau boli, şi au fost vindecaţi.
10 Aceştia ne-au şi cinstit cu multe cinstiri şi, la plecare, ne-au dat ce aveam nevoie.
11 Dar, după trei luni, am plecat cu o corabie din Alexandria, cu semnul Dioscurilor, care iernase în insulă.
12 Şi cînd am ajuns la Siracuza, am rămas trei zile;
13 de acolo, făcînd ocoluri, am ajuns la Regio; şi după o zi, fiindcă s-a stîrnit un vînt de miazăzi, am ajuns în ziua următoare la Puteoli,
14 unde, găsind nişte fraţi, am fost invitaţi să rămînem şapte zile cu ei. Şi astfel am venit la Roma.
15 Şi fraţii de acolo, cînd au auzit cele despre noi, au venit în întîmpinarea noastră pînă la „Forul lui Appius” şi pînă la „Trei taverne”. Cînd i-a văzut Pavel, a mulţumit lui Dumnezeu şi a prins curaj.
16 Cînd am intrat însă în Roma, (sutaşul a dat pe deţinuţi comandantului gărzii pretoriului, dar) lui Pavel i s-a dat voie să rămînă fără restrîngeri, cu ostaşul care-l păzea.
17 Dar s-a întîmplat: După trei zile, el a chemat la sine pe mai-marii iudeilor; şi, cînd s-au adunat, le-a zis: „Fraţilor, deşi n-am făcut nimic împotriva poporului sau obiceiurilor părinteşti, totuşi am fost dat ca deţinut din Ierusalim în mîinile romanilor
18 care, cînd m-au cercetat, au vrut să-mi dea drumul, pentru că nu era în mine nici o vină de moarte.
19 Dar cînd iudeii au vorbit împotrivă, am fost silit să fac apel la Cezar, fără să am ceva de care să-mi învinuiesc neamul.
20 Din acest motiv deci, v-am chemat să vă văd şi să vorbesc cu voi, căci din pricina nădejdii lui Israel port eu acest lanţ”.
21 Dar ei i-au zis: „Noi n-am primit din Iudeea nici scrisori cu privire la tine, nici n-a venit aici vreun frate care să fi dat de ştire sau să fi vorbit ceva rău despre tine.
22 Am vrea însă să auzim de la tine ce gîndeşti, căci despre secta aceasta ne este cunoscut că pretutindeni se vorbeşte împotriva ei”.
23 Dar cînd i-au rînduit o zi, au venit mai mulţi unde găzduia el, cărora el le-a explicat şi le-a adeverit prin mărturie împărăţia lui Dumnezeu, încercînd să-i înduplece despre cele privitoare la Isus, atît Legea lui Moise, cît şi din Profeţi, de dimineaţă pînă seara.
24 Şi unii au fost înduplecaţi de ceea ce li se spunea, dar alţii n-au crezut.
25 Nefiind însă de aceeaşi părere între ei, au plecat acasă, după ce Pavel spusese acest cuvînt: „Bine a vorbit Duhul Sfînt prin profetul Isaia către părinţii voştri,
26 zicînd: ‘Du-te la poporul acesta şi spune-i: Veţi auzi cu urechile voastre, şi nu veţi înţelege; veţi privi cu ochii voştri, şi nu veţi vedea.
27 Căci inima acestui popor s-a îngroşat, şi au auzit greu cu urechile, şi şi-au închis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii şi să audă cu urechile şi să înţeleagă cu inima şi să se întoarcă, şi să-i vindec’.
28 Deci să vă fie cunoscut că mîntuirea aceasta a lui Dumnezeu a fost trimisă neamurilor, si o vor asculta”.
29 (Cînd a zis aceste vorbe, iudeii au plecat, vorbind cu aprindere între ei).
30 Dar el a rămas doi ani întregi într-o casă pe care o luase cu chirie. Şi primea pe toţi care veneau la el,
31 vestind împărăţia lui Dumnezeu şi învăţînd cele privitoare la Domnul Isus Cristos cu toată îndrăzneala, fără piedică.