1 Dar un bărbat cu numele Anania, împreună cu soţia sa Safira, a vîndut o moşie
2 şi a pus deoparte ceva din preţ, ştiind şi soţia; şi aducînd o parte, a pus-o la picioarele apostolilor.
3 Petru însă i-a zis: „Anania, de ce ţi-a umplut Satana inima ca să minţi pe Duhul Sfînt şi să pui deoparte ceva din preţul ogorului?
4 Dacă rămînea nevîndut, nu rămînea el al tău? Şi, vîndut, nu era el în stăpînirea ta? De ce ţi-ai pus în inimă fapta aceasta? N-ai minţit pe oameni, ci pe Dumnezeu”.
5 Anania însă, cînd a auzit cuvintele acestea, a căzut jos şi şi-a dat sufletul. Şi o mare teamă a venit peste toţi cei ce ascultau.
6 Dar tinerii s-au sculat, l-au învelit, l-au dus afară şi l-au înmormîntat.
7 Dar s-a întîmplat: Cam după un interval de trei ceasuri, a intrat soţia lui, neştiind cele întîmplate.
8 Petru însă a început să-i vorbească: „Spune-mi dacă cu atît aţi vîndut ogorul”. Dar ea a zis: „Da, cu atît”.
9 Petru însă i-a zis: „De ce v-aţi învoit între voi să ispitiţi pe Duhul Domnului? Iată, picioarele celor ce au înmormîntat pe bărbatul tău sînt la usă, şi te vor duce si pe tine afară”.
10 Ea însă a căzut îndată la picioarele lui şi şi-a dat sufletul. Dar cînd au intrat tinerii, au găsit-o moartă; şi au dus-o afară şi au înmormîntat-o lîngă bărbatul ei.
11 Şi a venit o mare teamă peste toată adunarea şi peste toţi cei ce ascultau acestea.
12 Dar prin mîinile apostolilor se făceau multe semne şi minuni în popor; şi toţi erau cu un gînd în prid­vorul lui Solomon,
13 dar nici unul din ceilalţi nu cuteza să li se alăture, însă poporul îi preamărea.
14 Dar cu atît mai mult erau adăugaţi credincioşi la Domnul, mulţimi de bărbaţi şi de femei,
15 aşa că aduceau şi pe străzi pe bolnavi şi îi puneau pe paturi şi pe aşternuturi, pentru ca, atunci cînd va trece Petru, măcar umbra lui să umbrească pe vreunul din ei.
16 Dar s-a strîns şi mulţimea din cetăţile din jurul Ierusalimului, aducînd pe cei bolnavi şi pe cei chinuiţi de duhuri necurate, şi toţi erau vindecaţi.
17 Însă sculîndu-se marele preot şi toţi cei ce erau împreună cu el, adică partida saducheilor, au fost umpluţi cu invidie,
18 şi au pus mîinile pe apostoli şi i-au pus sub pază publică.
19 Dar un înger al Domnului a deschis uşile închisorii, noaptea, i-a scos afară şi a zis:
20 „Mergeţi, staţi în templu şi vorbiţi poporului toate cuvintele Vieţii acesteia”.
21 Dar ei, după ce au auzit aceasta, au intrat dis-de-dimineaţă în templu şi au început să-i înveţe. Sosind însă marele preot şi cei împreună cu el, au adunat Sinedriul şi întregul sfat al bătrînilor fiilor lui Israel, şi au trimis la închisoare ca să fie aduşi.
22 Dar ajungînd, slujitorii nu i-au găsit în închisoare. S-au întors însă şi au dat deştire,
23 zicînd: „închisoarea am găsit-o încuiată în toată siguranţa, şi pe păzitori stînd la uşi; dar, cînd am deschis, n-am găsit pe nimeni înăuntru”.
24 Cînd au auzit cuvintele acestea, căpitanul templului şi marii preoţi erau nedumeriţi despre ei, şi la ce-ar putea da naştere aceasta.
25 A venit însă cineva şi le-a dat de ştire: „Iată, bărbaţii pe care i-aţi pus în închisoare sînt în templu, stînd şi învăţînd pe popor”.
26 Atunci căpitanul a plecat cu slujitorii şi i-au adus, nu cu forţa, căci se temeau de popor, ca să nu fie omorîţi cu pietre.
27 După ce i-au adus însă, i-au pus în Sinedriu. Şi marele preot i-a întrebat,
28 zicînd: „Nu v-am poruncit noi cu tot dinadinsul să nu-i învăţaţi în Numele acesta? Şi iată, voi aţi umplut Ierusalimul cu învăţătura voastră, şi vreţi să aduceţi asupra noastră sîngele acestui Om”.
29 Dar răspunzînd, Petru şi apostolii au zis: „Trebuie să ascultăm de Dumnezeu mai mult decît de oameni!
30 Dumnezeul părinţilor noştri a înviat pe Isus, pe care voi L-aţi omorît, atîrnîndu-L pe lemn.
31 Pe Acesta, Dumnezeu L-a înălţat prin dreapta Sa ca şi Conducător şi Mîntuitor, ca să dea lui Israel pocăinţă şi iertare de păcate.
32 Şi noi sîntem martori ai acestor lucruri, precum şi Duhul Sfînt, pe care L-a dat Dumnezeu celor ce ascultă de El”.
33 Ei însă, cînd au auzit, îi tăia la inimă, şi s-au sfătuit să-i omoare.
34 Dar un fariseu cu numele Gămăliei, un învăţător al Legii cinstit de tot poporul, s-a sculat în Sinedriu şi a poruncit să-i scoată puţin afară pe oameni,
35 şi le-a zis: „Bărbaţi israeliţi, luaţi bine seama cu privire la oamenii aceştia, ce aveţi de gînd să faceţi.
36 Căci înainte de zilele acestea s-a sculat Teuda, zicînd că el este cineva, la care s-au alăturat un număr de vreo patru sute de bărbaţi. El a fost omorît, şi toţi cei ce l-au ascultat au fost risipiţi şi n-au ajuns la nimic.
37 După el s-a sculat Iuda galileeanul, în zilele înscrierii, şi a atras popor de partea lui: şi el a pierit, şi toţi cei ce l-au ascultat au fost risipiţi.
38 Şi acum eu vă spun: Staţi departe de oamenii aceştia şi lăsaţi-i! Pentru că dacă este de la oameni, planul acesta sau lucrarea aceasta va fi nimicită;
39 dar dacă este de la Dumnezeu, n-o veţi putea nimici; ca nu cumva să fiţi găsiţi luptînd chiar împotriva lui Dumnezeu”.
40 Ei însă au ascultat de el. Şi, după ce au chemat pe apostoli, i-au biciuit, le-au poruncit să nu vorbească în Numele lui Isus şi le-au dat drumul.
41 Ei au plecat deci din faţa Sinedriului, bucurîndu-se că au fost socotiţi vrednici să fie dispreţuiţi din prici­na acestui Nume.
42 Şi în fiecare zi, în templu şi în ca­se, nu încetau să înveţe pe oameni şi să vestească Evanghelia despre Isus, ca fiind Cristosul.