1 Dar în zilele acestea, cînd se înmulţeau ucenicii, a fost o cîrtire din partea eleniştilor împotriva evreilor, pentru că văduvele lor erau trecute cu vederea la slujirea zilnică.
2 Cei doisprezece însă, chemînd la ei mulţimea ucenicilor, au zis: „Nu este potrivit să lăsăm Cuvîntul lui Dumnezeu ca să slujim la mese.
3 Dar, fraţilor, căutaţi dintre voi şapte bărbaţi, cu mărturie bună, plini de Duhul (Sfînt) şi de înţelepciune, pe care îi vom pune la această îndatorire.
4 Noi însă vom stărui în rugăciune şi în slujba Cuvîntului”.
5 Şi cuvîntul a plăcut întregii mulţimi, şi au ales pe Ştefan, bărbat plin de credinţă şi de Duhul Sfînt, şi pe Filip şi pe Prohor şi pe Nicanor şi pe Timon şi pe Parmena şi pe Nicolae, un prozelit din Antiohia,
6 pe care i-au pus înaintea apostolilor şi, cînd s-au rugat, şi-au pus mîinile peste ei.
7 Şi Cuvîntul lui Dumnezeu creştea, şi numărul ucenicilor din Ierusalim s-a înmulţit foarte mult, şi o mare mulţime de preoţi au ascultat de credinţă.
8 Dar Ştefan, plin de har şi de putere, făcea minuni şi semne mari în popor.
9 S-au sculat însă unii din sinagoga numită a libertinilor, şi a cirenienilor, şi a alexandrinilor, împreună cu unii din Cilicia şi din Asia, să facă o ceartă de vorbe cu Ştefan,
10 dar nu erau în stare să se împotrivească înţelepciunii şi Duhului cu care vorbea el.
11 Atunci au instigat pe nişte bărbaţi să zică: „Noi l-am auzit vorbind cuvinte de hulă împotriva lui Moise şi a lui Dumnezeu”.
12 Şi au întărîtat poporul şi pe maibătrîni şi pe cărturari, şi împotrivindu-i-se, l-au prins şi l-au adus în Sinedriu.
13 Şi au pus nişte martori mincinoşi, care au zis: „Omul acesta nu încetează să vorbească cuvinte (de hulă) împotriva acestui loc sfînt şi a Legii,
14 căci l-am auzit zicînd: ‘Isus Nazarineanul va nimici locul acesta şi va schimba obiceiurile pe care ni le-a dat Moise’”.
15 Şi, uitîndu-se ţintă la el, toţi cei ce şedeau în Sinedriu au văzut faţa lui ca faţa unui înger.