1 Dar marele preot a zis: „Aşa este?”
2 El însă a spus: „Fraţilor şi părinţilor, ascultaţi! Dumnezeul gloriei S-a arătat tatălui nostru Avraam cînd era în Mesopotamia, înainte de a locui în Haran,
3 şi i-a zis: ‘Ieşi din ţara ta şi din rudenia ta, şi vino în ţara pe care ţi-o voi arăta’.
4 El a ieşit atunci din ţara caldeilor şi a locuit în Haran. Şi de acolo, după moartea tatălui său, Dumnezeu l-a strămutat în ţara aceasta, în care locuiţi voi acum,
5 şi nu i-a dat moştenire în ea, nici cît să-şi pună piciorul, ci i-a promis că i-o va da în posesie lui şi seminţei lui după el, deşi n-avea nici un copil.
6 Dar aşa a vorbit Dumnezeu: ‘Sămînţa lui va sta vremelnic într-o ţară străină, şi o vor înrobi şi o vor asupri patru sute de ani.
7 Şi naţiunea, căreia îi vor sluji ca robi, o voi judeca Eu’, a zis Dumnezeu. ‘Şi după aceea vor ieşi şi-Mi vor sluji în locul acesta’.
8 Şi El i-a dat legămîntul tăierii împrejur; şi astfel el a conceput pe Isaac şi l-a tăiat împrejur în ziua a opta; şi Isaac pe Iacov, şi Iacov pe cei doisprezece patriarhi.
9 Şi patriarhii, invidiind pe Iosif, l-au vîndut, ca să fie dus în Egipt. Totuşi, Dumnezeu a fost cu el
10 şi l-a scăpat din toate necazurile lui; şi i-a dat har şi înţelepciune înaintea lui Faraon, împăratul Egiptului, şi el l-a pus guvernator peste Egipt şi peste toată casa lui.
11 Dar a venit o foamete peste tot Egiptul şi Canaanul, şi mare necaz, şi părinţii noştri nu găseau hrană.
12 Iacov însă, auzind că în Egipt erau grîne, a trimis pe părinţii noştri întîia oară.
13 Şi a doua oară, Iosif s-a făcut cunoscut fraţilor săi, şi neamul lui Iosif a devenit cunoscut lui Faraon.
14 Dar Iosif a trimis să cheme la sine pe tatăl său Iacov şi pe toată rudenia lui, şaptezeci şi cinci de suflete.
15 Şi Iacov s-a coborît în Egipt, şi a murit el şi părinţii noştri.
16 Şi au fost strămutaţi la Sihem şi puşi în mormîntul pe care îl cumpărase Avraam cu preţ de argint de la fiii lui Emor, în Sihem.
17 Dar pe cînd se apropia timpul promisiunii pe care o făcuse Dumnezeu lui Avraam, poporul a crescut şi s-a înmulţit în Egipt,
18 pînă cînd s-a ridicat un alt împărat peste Egipt, care nu cunoştea pe Iosif.
19 Acesta a uneltit cu vicleşug împotriva neamului nostru şi a asuprit pe părinţii noştri, pînă acolo ca să-şi arunce pruncii, ca să nu fie lăsaţi în viaţă.
20 Pe vremea aceasta s-a născut Moise, şi el a fost plăcut lui Dumnezeu. El a fost crescut trei luni în casa tatălui său.
21 Dar cînd a fost aruncat, l-a adoptat fiica lui Faraon, şi l-a crescut ca pe fiul ei.
22 Şi Moise a fost educat în toată înţelepciunea egiptenilor, şi era puternic în cuvintele şi faptele lui.
23 Dar cînd a avut patruzeci de ani, i s-a suit în inimă ca să viziteze pe fraţii săi, pe fiii lui Israel.
24 Şi văzînd pe unul fiind nedreptăţit, l-a apărat şi a răzbunat pe cel asuprit, omorînd pe egiptean.
25 Dar el socotea că fraţii lui vor înţelege că Dumnezeu prin mîna lui le va da salvarea, ei însă n-au înţeles.
26 Şi, în ziua următoare, li s-a arătat pe cînd se băteau ei şi i-a îndemnat la pace, zicînd: ‘Bărbaţilor, voi sînteţi fraţi; de ce vă nedreptăţiţi unul pe altul?’
27 Dar cel ce nedreptăţea pe aproapele său l-a îmbrîncit, zicînd: ‘Cine te-a pus pe tine mai-mare şi judecător peste noi?
28 Vrei cumva să mă omori cum ai omorît ieri pe egiptean?’
29 Moise însă a fugit la vorba aceasta şi a locuit vremelnic în ţara Madian, unde a conceput doi fii.
30 Şi cînd s-au împlinit patruzeci de ani, i s-a arătat un înger în pustia muntelui Sinai, într-o flacără de foc a unui rug.
31 Dar Moise, cînd L-a văzut, s-a minunat de vedenie; pe cînd se apropia însă s-o privească cu atenţie, a auzit glasul Domnului:
32 ‘Eu sînt Dumnezeul părinţilor tăi, Dumnezeul lui Avraam, (Dumnezeul) lui Isaac, şi (Dumnezeul) lui Iacov’. Dar Moise, tremurînd, n-a îndrăznit s-o cerceteze.
33 Domnul însă i-a zis: ‘Dezleagă-ţi sandalele din picioare, căci locul pe care stai este pămînt sfînt.
34 Am văzut purtarea rea faţă de poporul Meu care este în Egipt, le-am auzit suspinele, şi M-am coborît să-i scap. Şi acum vino, te voi trimite în Egipt’.
35 Pe acest Moise, pe care l-au tăgăduit, zicînd: ‘Cine te-a pus mai-mare şi judecător?’, Dumnezeu l-a trimis atît ca mai-mare, cît şi ca izbăvitor, cu mîna îngerului care i se arătase în rug.
36 Acesta i-a scos, făcînd minuni şi semne în ţara Egiptului şi în marea Roşie şi în pustie patruzeci de ani.
37 Acesta este Moise care a zis fiilor lui Israel: ‘(Domnul), Dumnezeu vă va ridica dintre fraţii voştri un Profet ca mine: (de El să ascultaţi)’.
38 El este acela care a fost în adunarea din pustie cu îngerul care i-a vorbit pe muntele Sinai şi cu părinţii noştri: care a primit cuvinte vii, ca să ni le dea nouă.
39 Dar părinţii noştri n-au vrut să-i fie ascultători, ci l-au înlăturat şi, în inimile lor, s-au întors spre Egipt,
40 zicînd lui Aaron: ‘Fă-ne nişte zei, care să meargă înaintea noastră; căci acest Moise, care ne-a scos din ţara Egiptului, nu ştim ce s-a întîmplat cu el’.
41 Şi au făcut un viţel în zilele acelea şi au adus jertfă idolului şi s-au veselit de lucrările mîinilor lor.
42 Dar Dumnezeu S-a întors de la ei şi i-a dat să slujească oştirii cerului, după cum este scris în cartea profeţilor: ‘Mi-aţi adus cumva vite înjunghiate şi jertfe timp de patruzeci de ani în pustie, casă a lui Israel?
43 Şi aţi purtat cortul lui Moloh şi steaua zeului vostru Remfan, idolii aceia pe care i-aţi făcut ca să vă închinaţi lor! De aceea, vă voi deporta dincolo de Babilon’.
44 Cortul mărturiei era cu părinţii noştri în pustie, aşa cum poruncise Cel ce vorbea cu Moise ca să-l facă după modelul pe care-l văzuse.
45 Părinţii noştri, primindu-l de la înaintaşii lor, l-au şi adus cu Iosua, cînd au intrat în posesia ţării neamurilor pe care Dumnezeu le-a izgonit din faţa părinţilor noştri pînă în zilele lui David,
46 care a căpătat har înaintea lui Dumnezeu şi a cerut să găsească o locuinţă pentru Dumnezeul lui Iacov.
47 Dar Solomon I-a zidit o casă.
48 Însă Cel Preaînalt nu locuieşte în cele făcute de mîini, cum zice profetul:
49 ‘Cerul este tronul Meu, şi pămîntul aşternut al picioarelor Mele. Ce fel de casă îmi veţi zidi Mie, zice Domnul, sau care să fie locul odihnei Mele?
50 N-a făcut mîna Mea toate acestea?…’
51 …Voi cu gîtul înţepenit şi netăiaţi împrejur cu inimile şi cu urechile! Voi totdeauna vă împotriviţi Duhului Sfînt. Cum au fost părinţii voştri, aşa şi voi.
52 Pe care din profeţi nu i-au persecutat părinţii voştri? Şi ei au omorît pe cei ce vesteau mai dinainte venirea Celui Drept, ai Cărui trădători şi ucigaşi aţi devenit voi acum,
53 voi, care aţi primit Legea prin rînduieli de îngeri, şi n-aţi păzit-o”.
54 Dar, cînd au auzit ei aceasta, îi tăia în inimi şi scrîşneau din dinţi împotriva lui.
55 El însă, fiind plin de Duhul Sfînt, s-a uitat ţintă la cer şi a văzut gloria lui Dumnezeu şi pe Isus stînd la dreapta lui Dumnezeu,
56 şi a zis: „Iată, văd cerurile deschise, şi pe Fiul omului stînd la dreapta lui Dumnezeu”.
57 Dar ei, strigînd cu glas tare, şi-au astupat urechile şi s-au năpustit într-un gînd asupra lui
58 şi, aruncîndu-l afară din cetate, l-au omorît cu pietre. Şi martorii şi-au pus hainele la picioarele unui tînăr numit Saul.
59 Şi ei omorau cu pietre pe Ştefan, care invoca şi zicea: „Doamne Isuse, primeşte duhul meu!”
60 Dar îngenunchind, a strigat cu glas tare: „Doamne, nu le pune la socoteală păcatul acesta!” Şi zicînd aceasta, a adormit.