1 Dar Saul încuviinţase uciderea lui. În ziua aceea însă s-a făcut o mare persecuţie împotriva adunării din Ierusalim. Şi toţi, afară de apostoli, au fost împrăştiaţi prin ţinuturile Iudeii şi ale Samariei.
2 Nişte bărbaţi evlavioşi au înmormîntat însă pe Ştefan şi au făcut o mare jelire pentru el.
3 Dar Saul pustia adunarea; intrînd prin case şi luînd cu sila pe bărbaţi şi pe femei, îi preda la închisoare.
4 Cei împrăştiaţi deci mergeau din loc în loc, predicînd Cuvîntul.
5 Filip însă s-a coborît în cetatea Samariei şi le-a predicat pe Cristosul.
6 Mulţimile însă luau aminte cu un gînd la cele spuse de Filip, cînd au auzit şi au văzut semnele pe care le făcea.
7 Căci din mulţi care aveau duhuri necurate, ele ieşeau afară, strigînd tare; şi mulţi paralitici şi ologi erau vindecaţi.
8 Dar a fost o mare bucurie în cetatea aceea.
9 Însă un bărbat, numit Simon, era înainte în cetate, practicînd magia şi uimind poporul Samariei, zicînd că el însuşi este cineva mare,
10 la care luau aminte toţi, de la mic la mare, zicînd: „Aceasta este puterea lui Dumnezeu, cea numită mare”.
11 Ei însă luau aminte la el, pentru că de mult timp îi uimise cu magia lui.
12 Dar cînd au crezut pe Filip, care predica Evanghelia împărăţiei lui Dumnezeu şi Numelui lui Isus Cristos, au fost botezaţi, atît bărbaţi, cît şi femei.
13 Chiar şi Simon însuşi a crezut; şi, după ce a fost botezat, nu se mai despărţea de Filip, şi privind semnele şi lucrările mari de putere care aveau loc, era uimit.
14 Apostolii însă, care erau în Ierusalim, auzind că Samaria a primit Cuvîntul lui Dumnezeu, au trimis la ei pe Petru şi pe Ioan,
15 care s-au coborît şi s-au rugat pentru ei ca să primească Duhul Sfînt.
16 Căci El nu căzuse încă peste nici unul din ei, ci fuseseră numai botezaţi în Numele Domnului Isus.
17 Atunci şi-au pus mîinile peste ei, şi ei au primit Duhul Sfînt.
18 Dar cînd a văzut Simon că Duhul (Sfînt) este dat prin punerea mîinilor apostolilor, le-a adus bani,
19 zicînd: „Daţi-mi şi mie autoritatea aceasta, pentru ca peste oricine-mi voi pune mîinile, să primească Duhul Sfînt”.
20 Petru însă i-a zis: „Argintul tău să se ducă la pierzare împreună cu tine, pentru că ai socotit că darul lui Dumnezeu se dobîndeşte cu bani!
21 Tu n-ai nici parte, nici sorţ în treaba aceasta, căci inima ta nu este sinceră înaintea lui Dumnezeu.
22 Pocăieşte-te deci de această răutate a ta şi roagă-te Domnului, poate va ierta intenţia inimii tale,
23 căci văd că eşti plin de fiere amară, şi în legătura nedreptăţii”.
24 Dar răspunzînd, Simon a zis: „Rugaţi-vă voi Domnului pentru mine, ca să nu vină peste mine nimic din ce aţi zis”.
25 Deci ei, după ce au adus mărturie şi au vorbit Cuvîntul Domnului, s-au întors la Ierusalim, vestind Evanghelia în multe sate ale samaritenilor.
26 Dar un înger al Domnului a vorbit către Filip, zicînd: „Scoală-te şi du-te spre miazăzi, pe drumul care coboară de la Ierusalim la Gaza; acesta este pustiu”.
27 Şi sculîndu-se, el a plecat. Şi iată, un etiopian, un eunuc cu mare putere la împărăteasa Candace a etiopienilor şi care era peste tot tezaurul ei, venit la Ierusalim ca să se închine,
28 se întorcea de acolo şi şedea în carul lui, şi citea pe profetul Isaia.
29 Dar Duhul a zis lui Filip: „Apropie-te şi ţine-te de carul acesta!’
30 Filip însă a alergat şi l-a auzit citind pe profetul Isaia, şi a zis: „înţelegi ce citeşti?”
31 El însă a zis: „Cum aş putea, dacă nu mă va călăuzi cineva?” Şi a rugat pe Filip să se suie si să sadă cu el.
32 Dar locul din Scriptură pe care-l citea era acesta: „El a fost dus ca o oaie la înjunghiere, şi cum este un miel fără glas înaintea celui ce-l tunde, aşa nu-Şi deschide gura;
33 în smerenia Lui, judecata i-a fost ridicată. Cine va zugrăvi generaţia Lui? Pentru că viaţa Lui este luată de pe pămînt”.
34 Dar răspunzînd, eunucul a zis lui Filip: „Te rog, despre cine zice profetul aceasta? Despre sine, sau despre vreun altul?”
35 Filip însă, deschizîndu-şi gura şi începînd de la scriptura aceasta, i-a predicat pe Isus.
36 Pe cînd mergeau ei însă pe drum, au ajuns la o apă, şi eunucul a zis: „Iată, apă; ce mă împiedică să fiu botezat?”
37 (Dar Filip a zis: „Dacă crezi din toată inima, este permis”. Dar el, răspunzînd, a zis: „Cred că Isus Cristos este Fiul lui Dumnezeu”).
38 Şi a poruncit să stea carul, şi s-au coborît amîndoi în apă, atît Filip, cît şi eunucul, şi el l-a botezat.
39 Dar cînd au ieşit din apă, Duhul Domnului a răpit pe Filip, şi eunucul nu l-a mai văzut, căci îşi vedea de drum, bucurându-se.
40 Filip însă se afla la Azot, şi predica Evanghelia în toate cetăţile prin care trecea, pînă a venit la Cezareea.