1 Dar Saul, suflînd încă ameninţare şi ucidere împotriva ucenicilor Domnului, s-a dus la marele preot
2 şi a cerut de la el scrisori către sinagogile din Damasc ca, dacă va găsi pe unii că sînt ai Căii, atît bărbaţi, cît şi femei, să-i aducă legaţi la Ierusalim.
3 Dar pe cînd călătorea, s-a întîmplat că se apropia de Damasc, şi deodată a strălucit o lumină din cer în jurul lui.
4 Şi căzînd la pămînt, a auzit un glas, care-i zicea: „Saul, Saul, de ce Mă persecuţi?”
5 El însă a zis: „Cine eşti Tu, Doamne?” Dar El a zis: „Eu sînt Isus pe care-L persecuţi. (Ţi-ar fi greu să arunci înapoi cu piciorul într-un ţepuş”.
6 Tremurînd şi plin de teamă, el a zis: „Doamne, ce vrei să fac?”) „Scoală-te însă şi intră în cetate, şi ţi se va spune ce trebuie să faci”.
7 Bărbaţii însă care călătoreau împreună cu el pe drum au stat muţi de spaimă, auzind sunetul, dar nevăzînd pe nimeni.
8 Saul însă s-a sculat de la pămînt; dar deşi ochii îi erau deschişi, nu vedea nimic. Ducîndu-l însă de mînă, l-au dus în Damasc.
9 Şi a fost trei zile fără vedere, şi n-a mîncat, nici n-a băut.
10 Dar în Damasc era un ucenic cu numele Anania. Şi Domnul i-a zis într-o vedenie: „Anania!” El însă a zis: „Iată-mă, Doamne”.
11 Domnul însă i-a zis: „Scoală-te, du-te pe uliţa numită Dreaptă şi caută în casa lui Iuda pe unul zis Saul, din Tars. Căci iată, el se roagă,
12 şi a văzut în vedenie pe un bărbat, cu numele Anania, intrînd la el şi punîndu-şi mîinile peste el, ca să-şi recapete vederea”.
13 Anania însă a răspuns: „Doamne, am auzit de la mulţi despre acest bărbat, cîte rele a făcut el sfinţilor Tăi în Ierusalim;
14 şi aici are împuternicire din partea marilor preoţi ca să lege pe toţi care invocă Numele Tău”.
15 Domnul însă i-a zis: „Du-te, pentru că acesta îmi este o unealtă aleasă, ca să poarte Numele Meu înaintea neamurilor şi a împăraţilor şi a fiilor lui Israel;
16 căci Eu îi voi arăta cîte trebuie să sufere pentru Numele Meu”.
17 Anania însă a plecat; şi a intrat în casă, şi punîndu-şi mîinile peste el, a zis: „Frate Saul, Domnul m-a trimis – Isus, care ţi S-a arătat pe drumul pe care veneai –, ca să-ţi recapeti vederea si să fii umplut cu Duhul Sfînt”.
18 Şi îndată a căzut de pe ochii lui ceva ca nişte solzi, şi el şi-a recăpătat vederea. Şi după ce s-a sculat, s-a lăsat botezat.
19 Şi după ce a mîncat, s-a întărit. El a fost însă cîteva zile cu ucenicii care erau în Damasc.
20 Şi îndată a început să predice în sinagogi pe Isus, că El este Fiul lui Dumnezeu.
21 Dar toţi cei ce-l auzeau erau uimiţi şi ziceau: „Nu este el acela care nimicea în Ierusalim pe cei ce invocau Numele acesta? Şi n-a venit el aici ca să-i ducă legaţi înaintea marilor preoţi?”
22 Saul însă se întărea din ce în ce mai mult şi punea în încurcătură pe iudeii care locuiau în Damasc, dovedind că Acesta este Cristosul.
23 Dar cînd s-au împlinit multe zile, iudeii s-au sfătuit împreună ca să-l omoare,
24 însă uneltirea lor a fost făcută cunoscut lui Saul. Dar ei păzeau porţile zi şi noapte, ca să-l omoare.
25 Ucenicii însă l-au luat noaptea şi l-au coborît prin zid, lăsîndu-l în jos într-o coşniţă.
26 Dar cînd a sosit în Ierusalim, el a încercat să se alăture ucenicilor; totuşi toţi se temeau de el, căci nu credeau că este ucenic.
27 Barnaba însă l-a luat cu el, l-a dus la apostoli, şi le-a istorisit cum Saul văzuse pe Domnul pe drum, şi că El îi vorbise, şi cum în Damasc vorbise cu îndrăzneală în Numele lui Isus.
28 Şi el era cu ei, intrînd şi ieşind din Ierusalim,
29 vorbind cu îndrăzneală în Numele Domnului. Şi el vorbea şi discuta aprins cu eleniştii, dar ei încercau să-l omoare.
30 Cînd au aflat însă fraţii, l-au coborît la Cezareea şi l-au trimis la Tars.
31 Deci Adunarea, în toată Iudeea şi Galileea şi Samaria, avea pace, zidindu-se şi umblînd în teamă de Domnul; şi, prin mîngîierea Duhului Sfînt, se înmulţea.
32 Dar s-a întîmplat: Pe cînd trecea Petru prin toate ţinuturile, s-a coborît si la sfinţii care locuiau în Lida.
33 Acolo a găsit însă un om cu numele Enea, care zăcea de opt ani paralizat în pat.
34 Şi Petru i-a zis: „Enea, Isus Cristos te vindecă; scoală-te şi fă-ţi patul!” Şi îndată el s-a sculat.
35 Şi toţi locuitorii din Lida şi din Şaron care l-au văzut s-au întors la Domnul.
36 Dar în Iope era o uceniţă numită Tabita, care în traducere se zice Dorea. Ea era plină de fapte bune şi de milostenii, pe care le făcea.
37 S-a întîmplat însă în zilele acelea că ea s-a îmbolnăvit şi a murit. După ce au spălat-o, au pus-o într-o cameră de sus.
38 Fiindcă Lida este însă aproape de Iope, ucenicii, auzind că Petru este acolo, au trimis doi bărbaţi la el să-l roage: „Nu şovăi să vii la noi”.
39 Dar Petru s-a sculat şi a plecat împreună cu ei. Cînd a sosit, l-au dus în camera de sus, şi toate văduvele au stat lîngă el plîngînd şi arătînd cămăşile şi hainele, tot ce făcuse Dorea pe cînd era cu ele.
40 Petru însă, scoţîndu-i pe toţi afară şi îngenunchind, s-a rugat; şi întorcîndu-se spre trup, a zis: „Tabita, scoală-te!” Ea însă a deschis ochii şi, cînd a văzut pe Petru, s-a ridicat în şezut.
41 Dar el i-a dat mîna şi a ridicat-o în sus. Chemînd însă pe sfinţi şi pe văduve, le-a înfăţişat-o vie.
42 Dar aceasta s-a făcut cunoscut în întreaga Iope, şi mulţi au crezut în Domnul.
43 S-a întîmplat însă că el a rămas multe zile în Iope la un tăbăcar, numit Simon.