1 Căci Legea, avînd umbra bunurilor viitoare, nu însăşi imaginea lucrurilor, nu poate niciodată, prin aceleaşi jertfe care se aduc în fiecare an, să desăvîrşească pe cei ce se apropie.
2 Altfel, n-ar fi încetat ele să fie aduse, dacă cei ce le aduceau, curăţiţi odată, n-ar mai fi avut conştientă de păcate?
3 Dar în ele aducerea-aminte a păcatelor este în fiecare an,
4 căci este imposibil pentru sîngele taurilor şi al ţapilor să îndepărteze păcatele.
5 De aceea, intrînd în lume, El zice: „Tu n-ai dorit jertfă şi dar, ci Mi-ai pregătit un trup;
6 n-ai găsit plăcere în arderi de tot şi în jertfe pentru păcat.
7 Atunci am zis: ‘Iată, Eu vin – în sulul cărţii este scris despre Mine –, ca să fac voia Ta, Dumnezeule!’”
8 Zicînd mai sus: „Tu n-ai dorit şi n-ai găsit plăcere în jertfe, nici în daruri, nici în arderi de tot, nici în jertfe pentru păcat” – care sînt aduse potrivit Legii –,
9 apoi a zis: „Iată, Eu vin să fac voia Ta, (Dumnezeule)”, El desfiinţează pe cea dintîi, ca să statornicească pe a doua.
10 Prin această „voie” am fost sfinţiţi noi, prin jertfirea trupului lui Isus Cristos, odată pentru totdeauna.
11 Şi într-adevăr, orice preot stă zilnic slujind şi aducînd deseori aceleaşi jertfe, care niciodată nu pot înlătura păcate.
12 Dar Acesta, după ce a adus o singură jertfă pentru păcate, S-a aşezat pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu,
13 aşteptînd de acum pînă ce duşmanii Lui sînt puşi ca aşternut al picioarelor Lui.
14 Căci, printr-o singură jertfă, El a desăvîrşit pentru totdeauna pe cei ce sînt sfinţiţi.
15 Dar şi Duhul Sfînt ne aduce mărturie despre aceasta. Căci, după ce a zis:
16 „Acesta este legămîntul pe care-l voi încheia cu ei după acele zile”, Domnul zice: „Voi pune legile Mele în inimile lor şi le voi scrie în mintea lor”,
17 şi: „Nicidecum nu-Mi voi mai aminti de păcatele lor şi de fărădelegile lor”.
18 Dar acolo unde este iertare de acestea, nu mai este jertfă pentru păcat.
19 Avînd deci, fraţilor, îndrăzneală pentru intrarea în Sfânta sfintelor, prin sîngele lui Isus,
20 pe calea cea nouă şi vie pe care a inaugurat-o El pentru noi, prin perdea – adică prin carnea Lui –,
21 şi un Mare Preot peste casa lui Dumnezeu,
22 să ne apropiem cu o inimă plină de adevăr, într-o deplină siguranţă a credinţei, în ce priveşte inimile noastre curăţite de o conştiinţă rea, şi în ce priveşte trupul spălat cu apă curată.
23 Să ţinem cu tărie mărturisirea nădejdii noastre neclintită, căci Cel ce a promis este credincios,
24 şi să privim cu atenţie unul asupra altuia, astfel ca să ne îmboldim la dragoste şi la fapte bune,
25 nepărăsind adunarea noastră laolaltă, cum au unii obicei, ci îndemnîndu-ne unul pe altul, şi cu atît mai mult, cu cît vedeţi apropiindu-se ziua.
26 Căci, dacă păcătuim de bunăvoie, după ce am primit cunoştinţa adevărului, nu mai rămîne nici o jertfă pentru păcate,
27 ci o aşteptare îngrozitoare a judecăţii şi zelul unui foc care va mistui pe adversari.
28 Cine a încălcat Legea lui Moise, moare fără îndurare, pe mărturia a doi sau trei martori.
29 De cît mai aspră pedeapsă vi se pare că va fi socotit vrednic cel ce va fi călcat în picioare pe Fiul lui Dumnezeu şi va fi privit sîngele le­gămîntului, prin care a fost sfinţit, ca ceva necurat, şi va fi insultat pe Duhul harului?
30 Căci cunoaştem pe Cel ce a zis: „A Mea este facerea dreptăţii, Eu voi răsplăti!” Şi iarăşi: „Domnul va judeca pe poporul Său”.
31 Este înfricoşător să cazi în mîinile Dumnezeului celui viu!
32 Amintiţi-vă însă de zilele de mai înainte cînd, după ce aţi fost luminaţi, aţi răbdat o mare luptă de suferinţe:
33 pe de o parte, eraţi puşi ca spectacol prin ocări şi necazuri, şi pe de alta aţi devenit părtaşii acelora care au trecut prin ele.
34 Căci şi voi aţi suferit împreună cu cei închişi şi aţi primit cu bucurie confiscarea bunurilor voastre, ştiind voi înşivă că aveţi o avere mai bună, şi care rămîne.
35 Să nu vă aruncaţi deci încrederea voastră, care are o mare răsplată!
36 Căci aveţi nevoie de răbdare ca, după ce-aţi făcut voia lui Dumnezeu, să primiţi promisiunea.
37 „Căci încă foarte puţin, şi Cel ce vine va veni şi nu va zăbovi.
38 Dar cel drept al Meu va trăi din credinţă, şi dacă dă înapoi, sufletul Meu nu are plăcere în el”.
39 Noi însă nu suntem din aceia care dau înapoi spre pierzare, ci din aceia care au credinţă pentru mîntuirea sufletului.