1 Deci cel dintîi legămînt avea şi el rînduieli privitoare la slujba dumnezeiască, cît şi un sanctuar pămîntesc.
2 Căci a fost pregătit un cort, cel dintîi, care este numit „Locul sfînt”, în care era lampadarul şi masa şi pîinile pentru punerea înainte;
3 dar, după perdeaua a doua, cortul care este numit „Sfânta sfintelor”,
4 avînd un altar de aur pentru tămîie şi chivotul legămîntului, acoperit peste tot cu aur, în care era vasul de aur cu mană şi toiagul lui Aaron care înmugurise şi tablele legămîntului.
5 Dar deasupra peste el erau heruvimii gloriei, umbrind scaunul îndurării; despre acestea nu este vremea acum de vorbit cu de-amănuntul.
6 Însă acestea, fiind astfel pregătite, preoţii intră totdeauna în cortul dintîi, îndeplinind slujbele dumnezeieşti,
7 dar în al doilea intră numai marele preot, odată pe an, nu fără sînge, pe care îl aduce pentru sine însuşi şi pentru păcatele din neştiinţă ale poporului,
8 Duhul Sfînt făcînd limpede aceasta: că încă nu a fost arătată calea Sfintei sfintelor cîtă vreme avea existenţă cortul dintîi,
9 care este un simbol pentru vremea prezentă, potrivit căruia se aduc atît daruri, cît şi jertfe care nu pot desăvîrşi în ce priveşte conştiinţa pe cel care se închină,
10 constînd numai în mîncări şi băuturi şi felurite spălări, rînduieli ale cărnii impuse pînă la o vreme de reformă.
11 Dar Cristos, venit ca Mare Preot al bunurilor viitoare, prin cortul mai mare şi mai desăvîrşit – făcut nu de mîini, adică nu din creaţia aceasta –,
12 şi nu cu sînge de ţapi şi viţei, ci cu propriul Său sînge, a intrat odată pentru totdeauna în Sfânta sfintelor, după ce a dobîndit o răscumpărare veşnică.
13 Căci, dacă sîngele ţapilor şi al taurilor, şi cenuşa unei juninci, stropită peste cei întinaţi, îi sfinţeşte spre curăţirea cărnii,
14 cu cît mai mult sîngele lui Cristos, care, prin Duhul cel veşnic, S-a adus pe Sine însuşi jertfă fără cusur lui Dumnezeu, va curaţi conştiinţa noastră de faptele moarte, ca să slujim Dumnezeului celui viu!
15 Şi de aceea este El Mijlocitorul unui legămînt nou, pentru ca, după ce a avut loc moartea pentru răscumpărarea de încălcările de sub legămîntul dintîi, cei ce au fost chemaţi să poată primi promisiunea moştenirii veşnice.
16 – Căci acolo unde este un testament, este necesar să aibă loc moartea celui ce a făcut testamentul.
17 Căci un testament nu este valabil decît în caz de moarte, întrucît n-are niciodată tărie cît timp trăieşte cel ce a făcut testamentul –.
18 De aceea, nici întîiul legămînt n-a fost inaugurat fără sînge.
19 Căci, după ce fiecare poruncă, potrivit Legii, a fost rostită de Moise înaintea întregului popor, el a luat sînge de viţei şi de ţapi, cu apă şi lînă stacojie şi isop, şi a stropit atît cartea însăşi, cît şi tot poporul,
20 zicînd: „Acesta este sîngele legămîntului pe care l-a poruncit Dumnezeu pentru voi”.
21 Dar el a stropit în chip asemănător cu sînge atît cortul, cît şi toate uneltele pentru slujbă.
22 Şi, potrivit Legii, aproape totul este purificat cu sînge; şi fără vărsare de sînge nu este iertare.
23 Era deci necesar ca imaginile celor ce sînt în cer să fie curăţite prin acestea, dar înseşi cele cereşti prin jertfe mai bune decît acestea.
24 Căci Cristos n-a intrat într-un loc sfînt făcut de mîini, o imagine oglindită a celui adevărat, ci chiar în cer, ca să Se înfăţişeze acum, pentru noi, înaintea feţei lui Dumnezeu,
25 nici ca să Se aducă deseori jertfă pe Sine însuşi, după cum marele preot intră în fiecare an în „Sfânta sfintelor” cu un sînge străin,
26 – fiindcă altfel ar fi trebuit să sufere deseori de la întemeierea lumii –; dar acum, la sfîrşitul veacurilor, S-a arătat o singură dată, pentru înlăturarea păcatului prin jertfa Sa.
27 Şi, după cum oamenilor le este hotărît să moară o singură dată, dar după aceea este judecata,
28 aşa şi Cristos, după ce a fost adus jertfă o singură dată ca să poarte păcatele multora, Se va arăta a doua oară, fără legătură cu păcatul, celor ce-L aşteaptă pentru mîntuire.