1 Dar credinţa este o încredere neclintită despre cele nădăjduite, o dovadă despre lucrurile care nu sînt văzute.
2 Căci prin aceasta au căpătat mărturie cei din trecut.
3 Prin credinţă înţelegem că universul a fost întocmit prin Cuvîntul lui Dumnezeu, aşa că ceea ce este văzut n-a fost făcut din cele ce se arată.
4 Prin credinţă a adus Abel lui Dumnezeu o jertfă mai bună decît Cain, prin care a primit mărturia că este drept, Dumnezeu aducînd mărturie darurilor lui. Şi prin credinţa lui vorbeşte el încă, deşi a murit.
5 Prin credinţă a fost strămutat Enoh, ca să nu vadă moartea. Şi n-a fost găsit, pentru că Dumnezeu îl strămutase. Căci înainte de strămutarea lui, primise mărturia că este plăcut lui Dumnezeu.
6 Dar fără credinţă este imposibil să-I fim plăcuţi, căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El există şi că este Răsplătitorul celor ce-L caută.
7 Prin credinţă Noe, după ce a fost înştiinţat de Dumnezeu despre cele care încă nu se vedeau, fiind cuprins de o teamă sfînta, a construit o arcă pentru salvarea casei lui, prin care a condamnat lumea, şi a devenit moştenitor al dreptăţii care este potrivit credinţei.
8 Prin credinţă Avraam, fiind chemat, a ascultat să plece într-un loc pe care urma să-l primească ca moştenire, şi a plecat fără să ştie unde se duce.
9 Prin credinţă a stat el vremelnic în ţara promisiunii, ca într-una străină, locuind în corturi, cu Isaac şi Iacov, împreună-moştenitorii aceleaşi promisiuni.
10 Căci el aştepta cetatea care are temelii, al cărei Arhitect şi Constructor este Dumnezeu.
11 Prin credinţă – deşi Sara era stearpă –, a primit el putere spre întemeiere de sămînţă, chiar peste timpul vîrstei potrivite, întrucît a socotit credincios pe Cel care promisese.
12 De aceea, şi dintr-unul singur, şi încă mort, s-a născut un mare număr, ca stelele cerului, ca nisipul fără număr de pe ţărmul mării.
13 În credinţă au murit toţi aceştia, neprimind cele promise, ci văzîndu-le de departe şi salutîndu-le şi mărturisind că sînt oaspeţi şi străini pe pămînt.
14 Căci cei care zic unele ca acestea arată limpede că ei caută o patrie.
15 Şi într-adevăr, dacă ar fi avut în vedere pe aceea din care ieşiseră, ar fi avut vreme să se întoarcă.
16 Dar acum, ei năzuiesc după una mai bună, adică una cerească. De aceea, Dumnezeu nu Se ruşinează de ei să fie numit Dumnezeul lor, căci le-a pregătit o cetate.
17 Prin credinţă Avraam, fiind pus la încercare, a adus pe Isaac ca să fie jertfit: şi el, cel care primise promisiunile, era gata să aducă ca jertfă pe singurul lui născut,
18 despre care i se spusese: „În Isaac vei avea o sămînţă care-ţi va purta numele”,
19 socotind că Dumnezeu poate să-l învie chiar şi dintre cei morţi, de unde, în pildă, l-a şi primit înapoi.
20 Prin credinţă, şi privitor la cele viitoare, Isaac a binecuvîntat pe Iacov şi pe Esau.
21 Prin credinţă Iacov, cînd era pe moarte, a binecuvîntat pe fiecare din fiii lui Iosif, şi „s-a închinat peste vîrful toiagului său”.
22 Prin credinţă Iosif, cînd i s-a apropiat sfîrşitul, a amintit de exodul fiilor lui Israel, şi a poruncit cu privire la oasele sale.
23 Prin credinţă Moise, cînd s-a născut, a fost ascuns trei luni de către părinţii lui, pentru că au văzut că era plăcut copilaşul, şi nu s-au temut de decretul împăratului.
24 Prin credinţă Moise, cînd s-a făcut mare, a refuzat să fie numit fiul fiicei lui Faraon,
25 alegînd mai degrabă să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu decît să aibă desfătarea trecătoare a păcatului,
26 întrucît socotea ocara lui Cristos ca o mai mare bogăţie decît comorile Egiptului, căci se uita spre răsplată.
27 Prin credinţă a părăsit el Egiptul, netemîndu-se de mînia împăratului, căci a rezistat neclintit, ca şi cum ar vedea pe Cel nevăzut.
28 Prin credinţă a instituit el Pastele şi stropirea sîngelui, pentru ca Nimicitorul celor întîi-născuţi să nu-i atingă.
29 Prin credinţă au trecut ei marea Roşie ca pe pămînt uscat, pe cînd egiptenii, făcînd încercarea de a o trece, au fost înghiţiţi.
30 Prin credinţă au căzut zidurile Ierihonului, după ce au fost înconjurate şapte zile.
31 Prin credinţă n-a pierit Rahav, curva, împreună cu cei ce au fost neascultători, pentru că primise iscoadele cu pace.
32 Şi ce să mai zic? Căci nu mi-ar ajunge timpul ca să istorisesc despre Ghedeon, Barac, Samson, Iefta, David, Samuel şi profeţi,
33 care prin credinţă au cucerit împărăţii, au făcut dreptate, au căpătat promisiuni, au astupat gurile leilor,
34 au stins puterea focului, au scăpat de tăişul săbiei, au fost făcuţi tari în slăbiciune, au devenit puternici în luptă, au pus pe fugă oştirile străine.
35 Nişte femei şi-au primit înapoi morţii prin înviere; alţii însă au fost torturaţi, neacceptînd izbăvirea, ca să capete o înviere mai bună.
36 Dar alţii au fost încercaţi prin batjocuri şi bătăi, ba încă prin lanţuri şi închisoare;
37 au fost ucişi cu pietre, ferestruiţi, ispitiţi; au murit ucişi de sabie, au pribegit îmbrăcaţi în piei de oaie şi de capre, fiind în lipsuri, fiind necăjiţi, fiind chinuiţi
38 – ei, de care lumea nu era vrednică –, au rătăcit prin pustiuri şi munţi şi peşteri şi prin crăpăturile pămîntului.
39 Şi toţi aceştia, deşi au primit o bună mărturie prin credinţă, n-au primit promisiunea,
40 pentru că Dumnezeu a prevăzut ceva mai bun pentru noi, ca să nu fie ei făcuţi desăvîrşiţi fără noi.