1 Căci Melhisedec acesta, împărat al Salemului, preot al Dumnezeului Celui Preaînalt – care a întîmpinat pe Avraam cînd acesta se întorcea de la măcelul împăraţilor şi l-a binecuvîntat,
2 căruia şi Avraam i-a dat zeciuială din tot – care, tradus, este mai întîi „împărat al dreptăţii”, apoi şi „împărat al Salemului”, adică „împărat al păcii”,
3 fără tată, fără mamă, fără genealogie, neavînd nici început al zilelor, nici sfîrşit al vieţii, dar care a fost asemănat cu Fiul lui Dumnezeu –, rămîne preot neîncetat.
4 Priviţi însă cît de mare a fost acesta, căruia patriarhul Avraam i-a dat ca zeciuială ce era mai bun în pradă!
5 Şi într-adevăr, aceia dintre fiii lui Levi care primesc slujba preoţească au poruncă, potrivit Legii, să ia zeciuială de la popor, adică de la fraţii lor, cu toate că şi aceştia au ieşit din şalele lui Avraam.
6 Dar el, care nu-şi trăgea genealogia din ei, a luat zeciuială de la Avraam şi a binecuvîntat pe cel ce avea promisiunile.
7 Însă, fără tăgăduire, cel mai mic este binecuvîntat de cel mai mare.
8 Şi aici primesc zeciuială nişte oameni muritori; dar acolo, unul despre care se aduce mărturie că este viu.
9 Şi, ca să zicem aşa, prin Avraam, şi Levi, care a primit zeciuială, a fost făcut să dea zeciuială;
10 căci era încă în şalele tatălui său cînd l-a întîmpinat Melhisedec.
11 Dacă deci desăvîrşirea ar fi fost prin preoţia levitică – căci pe temeiul ei a primit poporul Legea –, ce nevoie mai era să se ridice un alt fel de Preot după rînduiala lui Melhisedec şi să nu fie numit după rînduiala lui Aaron?
12 Căci, cînd este schimbată preoţia, are loc neapărat şi o schimbare a Legii.
13 Căci Acela despre care sînt zise acestea face parte dintr-o altă seminţie din care nimeni n-a slujit altarului.
14 Căci este vădit că Domnul nostru a răsărit din Iuda, seminţie despre care Moise n-a zis nimic cu privire la preoţi.
15 Şi aceasta este încă în mai mare măsură vădit dacă, după asemănarea cu Melhisedec, se ridică un alt fel de Preot,
16 devenit nu după legea unei porunci a cărnii, ci după puterea unei vieţi nepieritoare.
17 Căci Lui I se aduce mărturia: „Tu eşti Preot pentru totdeauna, după rînduiala lui Melhisedec”.
18 Căci, pe de o parte, este înlăturarea poruncii de mai înainte, din pricina slăbiciunii şi inutilităţii ei,
19 – căci Legea n-a adus nimic la desăvîrsire –, dar pe de alta este aducerea unei nădejdi mai bune, prin care ne apropiem de Dumnezeu.
20 Şi în măsura în care El n-a fost făcut Preot fără luarea unui jurămînt
21 – căci aceia au devenit preoţi fără luarea unui jurămînt, dar Acesta cu luarea unui jurămînt, prin Cel ce I-a zis: „Domnul a jurat şi nu Se va căi: Tu eşti Preot pentru totdeauna (după rînduiala lui Melhisedec)” –,
22 în aceeaşi măsură a şi devenit Isus chezaş al unui legămînt mai bun.
23 Şi aceia au fost făcuţi preoţi în mare număr, pentru că erau împiedicaţi prin moarte să rămînă în slujbă.
24 Dar El, fiindcă rămîne pentru totdeauna, are preoţia neschimbătoare.
25 De aceea şi poate să mîntuiască deplin pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentru că trăieşte totdeauna ca să mijlocească pentru ei.
26 Căci un asemenea Mare Preot era potrivit şi pentru noi: sfînt, fără vină, fără pată, despărţit de păcătoşi, devenit mai înalt decît cerurile,
27 care n-are nevoie, ca marii preoţi, să aducă jertfe în fiecare zi, întîi pentru păcatele Sale, apoi pentru cele ale poporului, căci a făcut aceasta odată pentru totdeauna, cînd S-a adus jertfă pe Sine însuşi.
28 Căci Legea pune ca mari preoţi pe nişte oameni care au slăbiciune; dar cuvîntul jurămîntului, dat mai tîrziu ca Legea, pune pe Fiul, făcut desăvîrşit pentru totdeauna.