1 Şi pe cînd ieşea din templu, unul din ucenicii Lui I-a zis: „învăţătorule, iată, ce pietre şi ce clădiri!”
2 Şi Isus i-a zis: „Vezi tu aceste clădiri mari? Cu nici un chip nu va fi lăsată aici piatră pe piatră care să nu fie dărîmată”.
3 Şi pe cînd şedea pe muntele Măslinilor în faţa templului, Petru şi Iacov şi Ioan şi Andrei L-au întrebat la o parte:
4 „Spune-ne: Cînd vor fi acestea, şi care va fi semnul cînd vor fi pe cale să fie împlinite toate acestea?”
5 Dar Isus a început să le spună: „Luaţi seama să nu vă înşele cineva.
6 Vor veni mulţi în Numele Meu, zicînd: ‘Eu sînt!’ Şi vor înşela pe mulţi.
7 Dar cînd veţi auzi despre războaie şi ştiri de războaie, să nu fiţi tulburaţi; trebuie să se întîmple, dar încă nu este sfîrşitul.
8 Căci o naţiune se va ridica împotriva altei naţiuni, şi o împărăţie împotriva altei împărăţii; pe alocurea vor fi cutremure de pămînt, vor fi foamete (şi tulburări). Acestea vor fi începutul durerilor.
9 Voi însă luaţi seama la voi înşivă. Ei vă vor da în sinedrii, şi veţi fi bătuţi în sinagogi; şi din pricina Mea veţi sta înaintea guvernatorilor şi împăraţilor, ca mărturie pentru ei.
10 Totuşi, mai întîi trebuie ca Evanghelia să fie predicată tuturor naţiunilor.
11 Şi cînd vă vor duce să vă dea în mîinile lor, să nu vă îngrijoraţi mai dinainte ce veţi vorbi, ci să vorbiţi orice vi se va da în ceasul acela, căci nu voi sînteţi cei ce vorbesc, ci Duhul Sfînt.
12 Şi frate va da la moarte pe frate, şi tată pe copil; şi se vor ridica copii împotriva părinţilor lor şi-i vor da la moarte.
13 Şi veţi fi urîţi de toţi din pricina Numelui Meu; dar cine rabdă pînă la sfîrşit, acela va fi mîntuit.
14 Cînd veţi vedea însă ‘urîciunea pustiirii’ stînd unde nu trebuie – cine citeşte să înţeleagă –, atunci cei din Iudeea să fugă la munţi,
15 dar cel de pe acoperiş să nu se coboare, nici să intre ca să-şi ia ceva din casă,
16 şi cel de pe cîmp să nu se întoarcă înapoi ca să-şi ia haina.
17 Vai însă de cele însărcinate şi de cele care vor alăpta în zilele acelea!
18 Dar rugaţi-vă ca să nu se întîmple iarna.
19 Căci în zilele acelea va fi necaz, aşa cum n-a mai fost de la începutul creaţiei, pe care a creat-o Dumnezeu, pînă acum, şi nici nu va mai fi.
20 Şi dacă n-ar fi scurtat Domnul zilele, nici o carne n-ar fi salvată; dar din pricina celor aleşi, pe care i-a ales El, a scurtat zilele.
21 Şi atunci, dacă vă va zice cineva: ‘Iată, aici este Cristosul’; ‘iată-L acolo’, să nu credeţi.
22 Căci se vor ridica Cristoşi mincinoşi şi profeţi mincinoşi, şi ei vor da semne şi minuni ca să ducă în rătăcire, dacă este posibil, pe cei aleşi.
23 Voi însă luaţi seama; Eu v-am spus totul dinainte.
24 Dar, în zilele acelea, după necazul acela, soarele se va întuneca şi luna nu-şi va mai da lucirea,
25 şi stelele vor cădea din cer, şi puterile din ceruri vor fi zguduite.
26 Şi atunci ei vor vedea pe Fiul omului venind în nori cu mare putere şi glorie.
27 Şi atunci El va trimite îngerii şi va strînge pe aleşii Săi din cele patru vînturi, de la marginea pămîntului pînă la marginea cerului.
28 Dar de la smochin învăţaţi pilda: Cînd mlădiţa lui devine deja fragedă şi dă frunze, ştiţi că vara este aproape.
29 Aşa şi voi, cînd vedeţi acestea întîmplîndu-se, să ştiţi că El este aproape, la uşi.
30 Adevărat vă spun: Cu nici un chip nu va trece generaţia aceasta pînă nu se vor întîmpla toate acestea.
31 Cerul şi pămîntul vor trece, dar cuvintele Mele cu nici un chip nu vor trece.
32 Dar despre ziua sau ceasul acela nu ştie nimeni, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl.
33 Luaţi seama, fiţi veghetori (şi rugaţi-vă), căci nu ştiţi cînd este vremea hotărîtă.
34 Este ca şi cu un om plecat în călătorie, care îşi lasă casa şi dă robilor săi autoritate, arată fiecăruia care este lucrarea lui şi porunceşte portarului să vegheze.
35 Vegheaţi deci, căci nu ştiţi cînd vine domnul casei: sau seara, sau la miezul nopţii, sau la cîntatul cocoşului, sau dimineaţa;
36 ca nu cumva, venind pe neaşteptate, să vă găsească dormind.
37 Dar ce vă zic vouă, zic tuturor: Vegheaţi!”