1 Şi El a început iarăşi să-i înveţe lîngă mare. Şi s-a adunat la El o foarte mare mulţime, aşa că S-a suit şi a şezut într-o corabie, pe mare; şi toată mulţimea era pe pămînt lîngă mare.
2 Şi El îi învăţa multe în pilde şi, în învăţătura Lui, le spunea:
3 „Ascultaţi! Iată, semănătorul a ieşit să semene.
4 Şi s-a întîmplat: Pe cînd semăna, o parte a căzut lîngă drum, şi au venit păsările şi au mîncat-o.
5 Şi alta a căzut pe un loc stîncos, unde n-avea mult pămînt, şi a răsărit îndată, pentru că n-avea adîncime de pămînt,
6 şi, cînd a răsărit soarele, a fost dogorită; şi, pentru că n-avea rădăcină, s-a uscat.
7 Şi alta a căzut între spini, şi spinii au crescut şi au înecat-o, şi n-a dat roadă.
8 Şi alta a căzut pe pămînt bun, şi a dat roadă, care se înălţa şi creştea; şi a adus: una treizeci, şi una şaizeci, şi una o sută”.
9 Şi El a zis: „Cine are urechi de auzit, să audă”.
10 Şi cînd a fost singur, cei din jurul Lui împreună cu cei doisprezece L-au întrebat despre pilde.
11 Şi El le-a zis: „Vouă v-a fost dată taina împărăţiei lui Dumnezeu; dar pentru cei ce sînt afară toate sînt în pilde,
12 ca, văzînd, să vadă şi să nu zărească, şi auzind, să audă şi să nu înţeleagă, ca nu cumva să se întoarcă şi să li se ierte (păcatele)’”.
13 Şi El le-a zis: „Nu înţelegeţi pilda aceasta? Şi cum veţi înţelege toate pildele?
14 Semănătorul seamănă Cuvîntul.
15 Dar aceştia sînt cei de lîngă drum: cei în care s-a semănat Cuvîntul; şi, cînd aud, îndată vine Satana şi ia Cuvîntul care a fost semănat în ei.
16 Şi aceştia sînt cei semănaţi pe locurile stîncoase, cei care, cînd aud Cuvîntul, îl primesc îndată cu bucurie,
17 totuşi n-au rădăcină în ei, ci sînt pînă la o vreme; apoi, cînd vine un necaz sau o persecuţie din pricina Cuvîntului, îndată se poticnesc.
18 Şi alţii sînt cei semănaţi printre spini; aceştia sînt cei ce au auzit Cuvîntul,
19 şi grijile veacului şi amăgirea bogăţiilor şi poftele altor lucruri, intrînd în ei, îneacă Cuvîntul, şi el devine neroditor.
20 Şi aceia sînt cei semănaţi pe pămîntul cel bun, cei care aud Cuvîntul şi îl primesc şi aduc roadă: unul treizeci, şi altul şaizeci, şi altul o sută”.
21 Şi El le-a zis: „Oare lampa este adusă ca să fie pusă sub obroc sau sub pat? Nu ca să fie pusă pe lampadar?
22 Căci nu este nimic ascuns care nu va fi făcut cunoscut, şi nimic făcut tăinuit care nu va veni la lumină.
23 Dacă are cineva urechi de auzit, să audă”.
24 Şi El le-a zis: „Luaţi seama la ce auziţi. Cu ce măsură măsuraţi, vi se va măsura şi vi se va adăuga.
25 Căci celui ce are i se va da; şi de la cel ce n-are se va lua şi ce are”.
26 Şi El a zis: „Aşa este împărăţia lui Dumnezeu, cum aruncă un om sămînţa pe pămînt,
27 şi doarme şi se scoală, noaptea şi ziua, şi sămînţa încolţeşte şi creşte fără să ştie el cum.
28 Pămîntul aduce rod de la sine: Întîi un fir, apoi spic, apoi grîu deplin în spic.
29 Dar, cînd este coaptă roadă, el trimite îndată secera, pentru că a sosit secerişul”.
30 – Şi El a zis: „Cum să asemănăm împărăţia lui Dumnezeu, sau prin ce pildă o vom înfăţişa?
31 Este ca un grăunte de muştar care, cînd este semănat pe pămînt, este mai mic decît toate seminţele de pe pămînt;
32 şi, după ce a fost semănat, creşte şi devine mai mare decît toate ierburile, şi face ramuri mari, aşa că păsările cerului îşi pot face cuiburi la umbra lui”.
33 Şi El le vorbea Cuvîntul prin multe asemenea pilde, după cum puteau ei să înţeleagă.
34 Dar nu le vorbea fără pildă; însă, la o parte, explica ucenicilor Săi toate.
35 Şi El le-a zis în ziua aceea, cînd s-a făcut seară: „Să trecem în partea cealaltă”.
36 Şi lăsînd mulţimea, L-au luat cu ei, aşa cum era, în corabie, şi alte corăbii erau cu El.
37 Şi s-a stîrnit un mare vîrtej de vînt, şi valurile se prăvăleau peste corabie, aşa că deja se umplea corabia.
38 Şi El era în partea din spate, dormind pe căpătîi. Şi ei L-au trezit şi I-au zis: „învăţătorule, nu-Ţi pasă că pierim?”
39 Şi El S-a trezit, a certat vîntul şi a zis mării: „Taci! Fii tăcută!” Şi vîntul a încetat şi s-a făcut o linişte mare.
40 Şi El le-a zis: „De ce sînteţi fricoşi? încă n-aveţi credinţă?”
41 Şi ei s-au temut foarte mult, şi ziceau unul către altul: „Cine este atunci Acesta, că şi vîntul si marea ascultă de El?”