1 Şi au venit la celălalt ţărm al mării, în ţinutul gherasenilor.
2 Şi cînd a ieşit El din corabie, L-a întîmpinat îndată dintre morminte un om cu un duh necurat,
3 care îşi avea locuinţa în morminte; şi nimeni nu mai putea să-l lege nici chiar cu un lanţ,
4 pentru că deseori fusese legat cu cătuşe şi lanţuri, dar lanţurile fuseseră rupte de el, şi cătuşele sfărîmate, şi nimeni nu avea putere să-l îmblînzească.
5 Şi neîncetat, noapte şi zi, era în morminte şi pe munţi, strigînd şi lovindu-se cu pietre.
6 Şi cînd a văzut pe Isus de departe, a alergat şi I s-a închinat,
7 şi strigînd cu glas tare, a zis: „Ce am eu a face cu Tine, Isuse, Fiul Dumnezeului Celui Preaînalt? Te jur pe Dumnezeu: Nu mă chinui!”
8 Căci El îi zisese: „Duh necurat, ieşi din om!”
9 Şi El l-a întrebat: „Care-ţi este numele?” Şi el I-a zis: „Numele meu este ‘Legiune’, pentru că sîntem mulţi”.
10 Şi îl ruga stăruitor să nu-i trimită afară din ţinut.
11 Dar acolo, lîngă munte, era o turmă mare de porci care păşteau.
12 Şi ei L-au rugat, zicînd: „Trimite-ne în porci, ca să intrăm în ei”.
13 Şi El le-a dat voie. Şi duhurile necurate au ieşit şi au intrat în porci, şi turma, cam două mii, s-a repezit de pe rîpă în mare, şi ei s-au înecat în mare.
14 Şi cei ce-i păşteau au fugit şi au dat de ştire în cetate şi prin cătune. Şi ei au venit să vadă ce s-a întîmplat.
15 Şi au venit la Isus, şi au privit pe demonizatul care avusese legiunea şezînd îmbrăcat şi întreg la minte; şi s-au temut.
16 Şi cei ce văzuseră le-au istorisit cum se întîmplase cu cel demonizat, şi despre porci.
17 Şi ei au început să-L roage să plece din ţinutul lor.
18 Şi pe cînd Se suia El în corabie, cel care fusese demonizat îl ruga ca să-l lase să rămînă cu El.
19 Şi El nu l-a lăsat, ci i-a zis: „Du-te în casa ta, la ai tăi, şi vesteşte-le tot ce a făcut Domnul pentru tine, şi cum a avut milă de tine”.
20 Şi el a plecat şi a început să vestească prin Decapolis tot ce făcuse Isus pentru el, şi toţi se minunau.
21 Şi după ce a trecut Isus iarăşi de cealaltă parte cu corabia, s-a adunat o mare mulţime la El, şi El era lîngă mare.
22 Şi a venit unul din mai-marii sinagogii, numit Iair, şi cum L-a văzut, a căzut la picioarele Lui
23 şi L-a rugat mult, zicînd: „Fetiţa mea este pe moarte; Te rog, vino să-Ţi pui mîinile peste ea, ca să fie salvată şi să trăiască”.
24 Şi El a plecat împreună cu eL Şi îl urma o mare mulţime, şi ei îl îmbulzeau.
25 Şi o femeie, care de doisprezece ani avea o scurgere de sînge
26 şi care suferise mult de la mulţi doctori şi cheltuise tot ce avea şi nu folosise la nimic, ci mergea spre mai rău,
27 auzind despre Isus, a venit pe dinapoi prin mulţime şi I-a atins haina.
28 Căci zicea: „Dacă I-aş atinge numai hainele, voi fi salvată”.
29 Şi îndată a secat izvorul sîngelui ei, şi ea a cunoscut în trup că este vindecată de rană.
30 Şi îndată Isus, cunoscînd în Sine puterea care ieşise din El, S-a întors spre mulţime şi a zis: „Cine Mi-a atins hainele?”
31 Şi ucenicii Lui I-au zis: „Vezi că mulţimea Te îmbulzeşte, şi Tu zici: ‘Cine M-a atins?’”
32 Şi El Se uita în jur ca să vadă pe cea care făcuse aceasta.
33 Dar femeia, înfricoşată şi tremurînd, ştiind ce i se întâmplase, a venit şi a căzut jos înaintea Lui şi I-a spus tot adevărul.
34 El însă i-a zis: „Fiică, credinţa ta te-a salvat; du-te în pace, şi fii sănătoasă de rana ta”.
35 Pe cînd vorbea El încă, au venit unii de Ia mai-marele sinagogii, zicînd: „Fiica ta a murit; de ce mai superi pe învăţătorul?”
36 Dar Isus, auzind cuvintele spuse, a zis mai-marelui sinagogii: „Nu te teme, crede numai”.
37 Şi n-a lăsat pe nimeni să-L însoţească, decît pe Petru şi pe Iacov şi pe Ioan, fratele lui Iacov.
38 Şi au venit la casa mai-marelui sinagogii, şi acolo El a privit o agitaţie şi pe unii care plîngeau şi se tânguiau mult.
39 Şi intrînd, le-a zis: „De ce faceţi agitaţie şi plîngeţi? Copila n-a murit, ci doarme”.
40 Şi ei rîdeau de El. Dar El, după ce i-a scos afară pe toţi, a luat cu Sine pe tatăl copilei şi pe mamă şi pe cei ce erau cu El şi a intrat acolo unde era copila.
41 Şi apucînd mîna copilei, i-a zis: „Talita cumi”, adică, tradus: „Fetiţo, îţi zic, scoală-te!”
42 Şi îndată fetiţa s-a sculat şi a umblat, căci era de doisprezece ani. Şi ei erau uimiţi cu o mare uimire.
43 Şi El le-a poruncit mult să nu afle nimeni aceasta, şi a zis să i se dea să mănînce.