1 În ceasul acela, ucenicii s-au apropiat de Isus, zicînd: „(Tine este aşadar cel mai mare în împărăţia cerurilor?”
2 Şi El, chemînd la Sine un copilaş, l-a pus în mijlocul lor
3 şi a zis: „Adevărat vă spun, dacă nu vă veţi întoarce şi nu veţi deveni ca şi copilaşii, cu nici un chip nu veţi intra în împărăţia cerurilor.
4 Deci, cine se va smeri ca acest copilaş, acela este cel mai mare în împărăţia cerurilor.
5 Şi cine primeşte pe un astfel de copilaş în Numele Meu, pe Mine Mă primeşte.
6 Dar pentru cine va face să se poticnească unul din aceşti micuţi care cred în Mine, ar fi mai de folos să i se atîrne de gît o piatră de moară, şi să fie cufundat în adîncul mării.
7 Vai de lume, din pricina prilejurilor de poticnire! Căci este necesar să vină prilejuri de poticnire; totuşi, vai de omul prin care vine prilejul de poticnire!
8 Dar dacă mîna ta sau piciorul tău te face să te poticneşti, taie-le şi aruncă-le de la tine. Este mai bine pentru tine să intri în viaţă ciung sau şchiop decît, avînd două mîini sau două picioare, să fii aruncat în focul veşnic.
9 Şi dacă ochiul tău te face să te poticneşti, scoate-l şi aruncă-l de la tine. Este mai bine pentru tine să intri în viaţă numai cu un ochi decît, avînd doi ochi, să fii aruncat în gheena focului.
10 Vedeţi: Să nu dispreţuiţi pe unul singur din aceşti micuţi; căci vă spun: îngerii lor în ceruri văd totdeauna faţa Tatălui Meu cel din ceruri.
11 (Fiindcă Fiul omului a venit să mîntuiască ce era pierdut).
12 Ce vi se pare? Dacă un om are o sută de oi şi se rătăceşte una singură din ele, nu lasă el pe cele nouăzeci şi nouă pe munţi şi se duce să caute pe cea rătăcită?
13 Şi dacă se întîmplă s-o găsească, adevărat vă spun: El se bucură de ea mai mult decît de cele nouăzeci şi nouă care nu se rătăciseră.
14 Tot aşa, nu este voia Tatălui vostru cel din ceruri ca să piară unul singur din aceşti micuţi.
15 Dar dacă fratele tău păcătuieşte (împotriva ta), du-te şi dovedeşte-i vina între tine şi el singur. Dacă te ascultă, ai cîştigat pe fratele tău.
16 Însă dacă nu ascultă, ia cu tine încă unul sau doi, ca orice vorbă să fie sprijinită din gura a doi sau trei martori.
17 Dar dacă nu va asculta de ei, spune adunării; dacă însă nu va asculta nici de adunare, să fie pentru tine ca păgînul şi vameşul.
18 Adevărat vă spun: Ce legaţi pe pămînt va fi legat în cer, şi ce dezlegaţi pe pămînt va fi dezlegat în cer.
19 Adevărat vă spun iarăşi: Dacă doi dintre voi se învoiesc pe pămînt asupra unui lucru pe, care să-l ceară, le va fi dat de Tatăl Meu cel din ceruri.
20 Căci unde sînt doi sau trei adunaţi în Numele Meu, acolo sînt Eu în mijlocul lor”.
21 Atunci Petru s-a apropiat de El şi I-a zis: „Doamne, de cîte ori să iert pe fratele meu cînd va păcătui împotriva mea? Pînă la şapte ori?”
22 Isus i-a zis: „Eu nu-ţi zic pînă la şapte ori, ci pînă la şaptezeci de ori cîte şapte.
23 De aceea, împărăţia cerurilor este asemănată cu un împărat care a vrut să facă socoteala cu robii săi.
24 Cînd a început însă să o facă, i-a fost adus unul care îi era dator zece mii de talanţi.
25 Dar el, neavînd cu ce plăti, domnul lui a poruncit să fie vîndut el şi soţia lui şi copiii şi tot ce avea, şi să i se plătească datoria.
26 Robul a căzut deci la pămînt şi i s-a închinat, zicînd: ‘(Doamne), ai îndelungă-răbdare cu mine, şi-ţi voi plăti tot’.
27 Domnul robului aceluia însă, făcîndu-i-se milă, i-a dat drumul şi i-a iertat împrumutul.
28 Dar robul acela, după ce a ieşit afară, a găsit pe unul din cei împreună-robi cu el care-i datora o sută de dinari şi, punînd mîna pe el, îl strîngea de gît, zicînd: ‘Plăteşte ce datorezi!’
29 Deci cel împreună-rob cu el, căzînd la pămînt, îl ruga, zicînd: ‘Ai îndelungă-răbdare cu mine, şi-ţi voi plăti’.
30 Dar el n-a vrut, ci s-a dus şi l-a aruncat în închisoare, pînă va plăti ce datora.
31 Văzînd deci cei împreună-robi cu el cele întîmplate, s-au întristat foarte mult şi au venit şi au explicat domnului lor toate cele întîmplate.
32 Atunci domnul lui l-a chemat la sine şi i-a zis: ‘Rob rău! Eu ţi-am iertat toată datoria aceea, fiindcă m-ai rugat.
33 Oare nu ar fi trebuit să ai şi tu milă de cel împreună-rob cu tine, cum am avut şi eu milă de tine?’
34 Şi domnul lui s-a mîniat şi l-a dat pe mîna chinuitorilor, pînă va plăti tot ce datora.
35 Aşa vă va face şi Tatăl Meu cel ceresc, dacă fiecare din voi nu iartă din inimă pe fratele său”.