1 Şi s-a întîmplat: Cînd a sfîrşit Isus cuvintele acestea, a plecat din Galileea şi a venit în ţinutul Iudeii, dincolo de Iordan.
2 Şi îl urmau mulţimi mari, şi El i-a vindecat acolo.
3 Şi nişte farisei s-au apropiat de El, ispitindu-L şi zicînd: „Este permis unui om să divorţeze de soţia lui din orice motiv?”
4 Dar El, răspunzînd, a zis: „Oare n-aţi citit că Cel ce i-a creat, de la început i-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască
5 şi a zis: ‘De aceea va lăsa un om pe tată şi pe mamă şi se va lipi de soţia lui, şi cei doi vor fi o singură carne’?
6 Aşa că nu mai sînt doi, ci o singură carne. Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă”.
7 Ei I-au zis: „De ce a poruncit atunci Moise ca să-i dea un certificat de divorţ şi să divorţeze de ea?”
8 El le-a zis: „Din pricina împietririi inimilor voastre v-a dat voie Moise să divorţaţi de soţiile voastre, dar de la început n-a fost aşa.
9 Eu însă vă spun: Cine divorţează de soţia lui, afară de motivul curviei, şi se căsătoreşte cu alta, comite adulter; (şi cine se căsătoreşte cu cea divorţată, comite adulter)”.
10 Ucenicii Lui I-au zis: „Dacă aşa este cazul omului cu soţia lui, nu este de folos să se căsătorească”.
11 Dar El le-a zis: „Nu toţi pot primi acest cuvînt, ci numai aceia cărora le este dat.
12 Căci sînt eunuci care s-au născut aşa din pîntecele mamei, şi sînt eunuci care au fost făcuţi eunuci de oameni, şi sînt eunuci care singuri s-au făcut eunuci din pricina împărăţiei cerurilor. Cine poate s-o primească, s-o primească”.
13 Atunci au fost aduşi la El nişte copilaşi, ca să-Şi pună mîinile peste ei şi să Se roage; dar ucenicii îi certau.
14 Isus însă a zis: „Lăsaţi copilaşii şi nu-i opriţi să vină la Mine, căci împărăţia cerurilor este a unora ca ei”.
15 Şi după ce Şi-a pus mîinile peste ei, a plecat de acolo.
16 Şi iată, s-a apropiat unul de El şi a zis: „învăţătorule, ce lucru bun să fac ca să am viaţă veşnică?”
17 Dar El i-a zis: „De ce Mă întrebi despre ce este bun? Unul singur este Cel bun. Dar dacă vrei să intri în viaţă, păzeşte poruncile”.
18 El I-a zis: „Care?” Isus însă a zis: „Acestea: Să nu ucizi; să nu comiţi adulter; să nu furi; să nu aduci o mărturie mincinoasă;
19 să cinsteşti pe tată şi pe mamă, şi: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi”.
20 Tînărul I-a zis: „Pe toate acestea le-am păzit (cu grijă din tinereţea mea); ce-mi mai lipseşte?”
21 Isus i-a zis: „Dacă vrei să fii desăvîrşit, du-te, vinde-ţi averea şi dă la săraci, şi vei avea o comoară în ceruri. Şi vino! Urmează-Mă!”
22 Cînd a auzit însă tînărul cuvîntul, a plecat întristat, căci avea multe avuţii.
23 Dar Isus a spus ucenicilor Săi: „Adevărat vă spun: Cu greu va intra un bogat în împărăţia cerurilor.
24 Vă spun însă iarăşi: Este mai uşor să treacă o cămilă prin urechea unui ac, decît să intre un bogat în împărăţia lui Dumnezeu”.
25 Dar, auzind aceasta, ucenicii au fost foarte uimiţi, zicînd: „Cine poate atunci să fie mîntuit?”
26 Isus însă, uitîndu-Se la ei, le-a zis: „La oameni aceasta este imposibil, dar la Dumnezeu totul este posibil”.
27 Atunci Petru, răspunzînd, I-a zis: „Iată, noi am lăsat tot şi Te-am urmat; ce vom avea atunci?”
28 Isus însă le-a zis: „Adevărat vă spun: Atunci cînd va şedea Fiul omului pe tronul gloriei Sale, la renaştere, voi, care M-aţi urmat, veţi şedea şi voi pe douăsprezece tronuri, judecind pe cele douăsprezece seminţii ale lui Israel.
29 Şi oricine care a lăsat case sau fraţi sau surori sau tată sau mamă (sau soţie) sau copii sau ogoare, pentru Numele Meu, va primi însutit şi va moşteni viaţa veşnică.
30 Dar mulţi din cei dintîi vor fi cei din urmă, şi cei din urmă vor fi cei dintîi.