1 De aceea eşti de nedezvinovăţit, o omule, oricine ai fi tu care judeci, căci, în ceea ce judeci la altul, te condamni singur; căci tu, care judeci, făptuieşti aceleaşi lucruri.
2 Dar ştim că judecata lui Dumnezeu împotriva celor ce făptuiesc unele ca acestea este potrivit adevărului.
3 Însă socoteşti tu aceasta, omule, care judeci pe cei ce făptuiesc unele ca acestea, şi care faci aceleaşi, că vei scăpa de judecata lui Dumnezeu?
4 Sau dispreţuieşti tu bogăţiile bunătăţii şi îngăduinţei şi îndelungei Lui răbdări, neştiind că bunătatea lui Dumnezeu te duce la pocăinţă?
5 Dar, potrivit cu împietrirea ta şi prin inima ta nepocăită, îţi îngrămădeşti ţie însuţi mînie în ziua mîniei şi descoperirii dreptei judecăţi a lui Dumnezeu,
6 care va răsplăti fiecăruia potrivit faptelor lui:
7 celor care, prin stăruinţa în fapte bune, caută glorie şi cinste şi neputrezire: viaţă veşnică,
8 dar celor care sînt certăreţi şi neascultători de adevăr, ascultători însă de nedreptate: mînie şi indignare.
9 Necaz şi strîmtorare peste orice suflet de om care lucrează răul: atît peste al iudeului, mai întîi, cît şi peste al grecului.
10 Glorie însă şi cinste şi pace oricui care lucrează binele: atît iudeului, mai întîi, cît şi grecului.
11 Căci înaintea lui Dumnezeu nu este căutare la faţă.
12 Căci oricîţi au păcătuit fără Lege vor şi pieri fără Lege; şi oricîţi au păcătuit sub Lege vor fi judecaţi prin Lege
13 – căci nu auzitorii Legii sînt drepţi înaintea lui Dumnezeu, ci împlinitorii Legii vor fi îndreptăţiţi.
14 Căci dacă neamurile, care n-au Legea, fac din fire cele ale Legii, aceştia, deşi nu au Legea, îşi sînt singuri lege.
15 Ei dovedesc că lucrarea Legii este scrisă în inimile lor, conştiinţa lor aducînd mărturie, şi gîndurile lor învinovăţindu-se sau apărîndu-se între ele –,
16 în ziua cînd Dumnezeu judecă cele ascunse ale oamenilor, potrivit Evangheliei mele, prin Cristos Isus.
17 Dar dacă tu porţi numele de iudeu, şi te reazimi pe Lege, şi te lauzi în Dumnezeu,
18 şi-I cunoşti voia şi deosebeşti între bine şi rău, fiind învăţat din Lege,
19 şi te crezi că eşti o călăuză a orbilor, o lumină celor ce sînt în întuneric,
20 un îndrumător al celor fără minte, un învăţător al celor imaturi, avînd în Lege întruchiparea cunoştinţei şi adevărului:
21 tu deci, care înveţi pe altul, pe tine însuţi nu te înveţi? Tu, care predici: „Să nu furi”, furi?
22 Tu, care zici: „Să nu comiţi adulter”, comiţi adulter? Tu, căruia ţi-e scîrbă de idoli, le jefuieşti templele?
23 Tu, care te lauzi cu Legea, necinsteşti pe Dumnezeu prin încălcarea Legii?
24 Căci „Numele lui Dumnezeu este hulit din pricina voastră între neamuri”, după cum este scris.
25 Căci tăierea împrejur este într-a devăr de folos dacă înfăptuieşti Legea; dar dacă eşti un călcător al Legii, tăierea ta împrejur a devenit netăiere împrejur.
26 Deci, dacă netăierea împrejur păzeşte cerinţele drepte ale Legii, netăierea lui împrejur nu va fi socotită ca o tăiere împrejur?
27 Şi nu te va judeca netăierea împrejur din fire, care împlineşte Legea, pe tine care, deşi ai litera Legii şi tăierea împrejur, eşti călcător al Legii?
28 Căci iudeu nu este cel pe dinafară, nici tăiere împrejur cea care este pe dinafară, în carne.
29 Ci iudeu e acela care este înăuntru, şi tăiere împrejur este aceea a inimii, în duh, nu în literă, a cărui laudă este nu de la oameni, ci de la Dumnezeu.