5
Deci, fiind îndreptăţiţi din credinţă, avem pace cu Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Cristos,
prin care am primit şi intrare prin credinţă în acest har în care stăm, şi ne lăudăm din pricina nădejdii gloriei lui Dumnezeu.
Dar nu numai aceasta, ci ne lăudăm şi în necazuri, ştiind că necazul produce răbdare,
dar răbdarea, adeverirea în încercare, dar adeverirea în încercare, nădejde.
Însă nădejdea nu dezamăgeşte, pentru că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat.
Căci, pe cînd eram noi încă slabi, Cristos, la vremea cuvenită, a murit pentru cei neevlavioşi.
Căci cu greu va muri cineva pentru un drept, deşi poate că pentru cel bun ar îndrăzni cineva chiar să moară.
Dar Dumnezeu îşi dovedeşte dragostea faţă de noi prin faptul că, pe cînd eram noi încă păcătoşi, Cristos a murit pentru noi.
Cu mult mai mult deci, fiind îndreptăţiţi acum în sîngele Lui, vom fi mîntuiţi prin El de mînie.
10 Căci, dacă pe cînd eram duşmani, am fost împăcaţi cu Dumnezeu prin moartea Fiului Său, cu mult mai mult, fiind împăcaţi, vom fi mîntuiţi în viaţa Lui.
11 Dar nu numai aceasta, ci ne şi lăudăm în Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Cristos, prin care am primit acum împăcarea.
12 De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume, şi prin păcat moartea, şi astfel moartea a pătruns la toţi oamenii, din pricină că toţi au păcătuit,
13 – căci pînă la Lege era păcat în lume. Dar păcatul nu este pus la socoteală cînd nu este lege.
14 Totuşi, moartea a împărăţit, de la Adam pînă la Moise, chiar peste cei ce nu păcătuiseră în asemănarea încălcării lui Adam, care este o prefigurare al Celui ce urma să vină.
15 Dar nu ca şi nelegiuirea este darul harului; căci, dacă prin nelegiuirea unuia singur au murit cei mulţi, cu atît mai mult harul lui Dumnezeu şi darul prin har al unui singur Om, Isus Cristos, au prisosit faţă de cei mulţi.
16 Şi nu ca judecata prin unul singur, care a păcătuit, este darul; căci într-adevăr, judecata de la unul singur a dus la condamnare; dar darul harului, din multe nelegiuiri, a dus la îndreptăţire.
17 Căci, dacă prin nelegiuirea unuia singur moartea a împărăţit printr-unul singur, cu mult mai mult cei ce primesc prisosul harului şi al darului dreptăţii vor împăraţi în viaţă prin acel Unul singur, Isus Cristos! –
18 Astfel deci, după cum prin nele­giuirea unuia singur a venit condamnarea pentru toţi oamenii, tot aşa, prin fapta dreaptă a Unuia singur a venit pentru toţi oamenii îndreptăţirea care duce la viaţă.
19 Căci, după cum prin neascultarea unui singur om cei mulţi au fost puşi în stare de păcătoşi, aşa şi prin ascultarea Unuia singur, cei mulţi vor fi puşi în stare de drepţi.
20 Legea însă a venit ca adăugire, pentru ca să sporească nelegiuirea; dar unde a sporit păcatul, harul a prisosit peste măsură,
21 astfel ca, după cum păcatul a împărăţit în moarte, aşa şi harul să împărătească prin dreptate, spre viaţă veşnică, prin Isus Cristos, Domnul nostru.