6
Deci ce vom zice? Să rămînem în păcat ca să sporească harul?
Departe de asta! Noi, care am murit faţă de păcat, cum să mai trăim în el?
Sau nu ştiţi că oricîţi dintre noi care am fost botezaţi în Isus Cristos, am fost botezaţi în moartea Lui?
Noi deci am fost înmormîntaţi cu El prin botez în moartea Lui, pentru ca, după cum Cristos a înviat dintre cei morţi, prin gloria Tatălui, aşa şi noi să umblăm într-o stare nouă a vieţii.
Căci, dacă am devenit uniţi cu El în asemănarea morţii Lui, vom fi uniţi atunci şi în cea a învierii Lui,
ştiind aceasta, că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, ca trupul păcatului să fie înlăturat, ca să nu mai slujim păcatului,
căci cine a murit, este îndreptăţit faţă de păcat.
Dar dacă am murit împreună cu Cristos, credem că vom şi trăi împreună cu El,
ştiind că Cristos, fiind înviat dintre cei morţi, nu mai moare: moartea nu mai domneşte asupra Lui.
10 Căci în ceea ce a murit, El a murit faţă de păcat, odată pentru totdeauna; dar în ceea ce trăieşte, trăieşte faţă de Dumnezeu.
11 Aşa şi voi, socotiţi-vă pe voi înşivă că sînteţi morţi faţă de păcat, dar trăind faţă de Dumnezeu, în Cristos Isus, (Domnul nostru).
12 Deci, păcatul să nu mai împărătească în trupul vostru muritor, ca să ascultaţi de poftele lui,
13 nici nu puneţi la dispoziţia păcatului mădularele voastre, ca unelte ale nedreptăţii, ci puneţi-vă pe voi înşivă la dispoziţia lui Dumnezeu, ca vii, dintre cei morţi; şi lui Dumnezeu mădularele voastre, ca unelte ale dreptăţii.
14 Căci păcatul nu va domni asupra voastră, căci nu sînteţi sub Lege, ci sub har.
15 Ce deci? Să păcătuim pentru că nu sîntem sub Lege, ci sub har? Departe de asta!
16 Nu ştiţi că, dacă vă puneţi la dispoziţia cuiva, ca robi, spre ascultare, sînteţi robii aceluia de care ascultaţi, fie ai păcatului, spre moarte, fie ai ascultării, spre dreptate?
17 Dar mulţumiri fie lui Dumnezeu, că voi, deşi eraţi robi ai păcatului, aţi ascultat din inimă de dreptarul învăţăturii, căruia aţi fost încredinţaţi.
18 Dar eliberaţi fiind de păcat, aţi fost făcuţi robi ai dreptăţii.
19 Vorbesc omeneşte, din pricina slăbiciunii cărnii voastre: căci, după cum v-aţi pus mădularele voastre roabe la dispoziţia necurăţiei şi fărădelegii, spre fărădelege, tot aşa, acum vă puneţi mădularele voastre roabe la dispoziţia dreptăţii, spre sfinţire.
20 Căci, cînd eraţi robi ai păcatului, eraţi liberi cu privire la dreptate.
21 Deci ce roadă aveaţi atunci? Lucrurile de care acum vă este ruşine, căci sfîrşitul lor este moartea.
22 Dar acum, eliberaţi fiind de păcat, însă fiind făcuţi robi lui Dumnezeu, aveţi roadă voastră spre sfinţire, şi ca sfîrşit: viaţă veşnică.
23 Căci plata păcatului este moartea, dar darul harului lui Dumnezeu este viaţă veşnică în Cristos Isus, Domnul nostru.