1 Sau nu ştiţi, fraţilor – căci vorbesc unor cunoscători ai Legii –, că Legea domneşte peste om cît timp trăieşte el?
2 Căci femeia căsătorită este legată prin lege de soţul ei cît timp trăieşte el; dar dacă soţul moare, este dezlegată de legea soţului ei.
3 Deci, cînd îi trăieşte soţul, va fi numită adulteră dacă ea va fi a altui bărbat; dar dacă soţul moare, este liberă faţă de lege, aşa că nu este adulteră, deşi este a altui bărbat.
4 Astfel, fraţii mei, şi voi aţi fost omorîţi faţă de Lege, prin trupul lui Cristos, ca să fiţi ai Altuia, ai Celui înviat dintre cei morţi, ca noi să aducem roadă lui Dumnezeu.
5 Căci, pe cînd eram în carne, patimile păcatelor, care sînt prin Lege, lucrau în mădularele noastre ca să aducem roadă morţii.
6 Dar acum, am fost dezlegaţi de Lege, murind faţă de aceea în care eram ţinuţi legaţi, astfel încît să slujim în starea nouă a Duhului şi nu în starea veche a literei.
7 Deci ce vom zice? Este Legea păcat? Departe de asta! Ci păcatul nu l-am cunoscut decît prin Lege. Căci n-aş fi cunoscut pofta, dacă Legea nu mi-ar fi spus: „Să nu pofteşti!”
8 Dar păcatul, luînd prilej prin poruncă, a produs în mine orice poftă; căci, fără Lege, păcatul este mort.
9 Însă eu trăiam odinioară fără Lege; dar cînd a venit porunca, păcatul a înviat, însă eu am murit.
10 Şi porunca, cea care era spre viaţă, tocmai ea mi s-a dovedit a fi spre moarte.
11 Căci păcatul, luînd prilej prin poruncă, m-a înşelat şi, prin ea, m-a omorît.
12 Aşa că Legea este sfîntă, şi porunca este sfîntă şi dreaptă şi bună.
13 Deci ceva bun mi-a adus moarte? Departe de asta! Ci păcatul, ca să se arate ca păcat, a produs moarte în mine prin ceva bun, pentru ca păcatul să devină, prin poruncă, peste măsură de păcătos.
14 Căci ştim că Legea este duhovnicească: dar eu sînt carnal, vîndut sub păcat.
15 Căci ceea ce lucrez, nu înţeleg; căci nu ceea ce aş vrea înfăptuiesc, ci ce urăsc, aceea fac.
16 Dar dacă fac ceea ce nu vreau, mă învoiesc cu Legea că ea este bună.
17 însă acum nu mai lucrez eu aceasta, ci păcatul care locuieşte în mine.
18 Căci ştiu că în mine, adică în carnea mea, nu locuieşte nimic bun; căci voinţa este prezentă în mine, dar a lucra binele, nu.
19 Căci nu fac binele pe care-l vreau, ci răul, pe care nu-l vreau, asta înfăptuiesc!
20 Dar dacă fac ceea ce eu nu vreau, nu mai lucrez eu aceasta, ci păcatul care locuieşte în mine.
21 Prin urmare, găsesc legea, că în mine, care vreau să fac binele, răul este prezent.
22 Căci am plăcere de Legea lui Dumnezeu după omul dinăuntru,
23 dar văd o altă lege în mădularele mele, luptîndu-se împotriva legii minţii mele şi luîndu-mă captiv în legea păcatului care este în mădularele mele.
24 O, om nenorocit ce sînt! Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte?
25 Dar mulţumiri fie lui Dumnezeu, prin Isus Cristos, Domnul nostru! Prin urmare deci, eu însumi, cu mintea, slujesc Legii lui Dumnezeu, dar cu carnea, legii păcatului.