1 Prin urmare deci, acum nu este nici o condamnare pentru cei ce sînt în Cristos Isus.
2 Căci legea Duhului de viaţă m-a eliberat în Cristos Isus de legea păcatului şi a morţii.
3 Căci – ceea ce era imposibil Legii, întrucît prin carne era slabă –, Dumnezeu, trimiţînd pe însuşi Fiul Său în asemănarea cărnii păcatului şi pentru păcat, a condamnat păcatul în carne,
4 pentru ca cerinţa dreaptă a Legii să fie împlinită în noi, care nu umblăm potrivit cărnii, ci potrivit Duhului.
5 Căci cei ce sînt potrivit cărnii gîndesc cele ale cărnii, dar cei ce sînt potrivit Duhului, cele ale Duhului.
6 Căci mentalitatea cărnii este moarte, dar mentalitatea Duhului este viaţă şi pace,
7 pentru că mentalitatea cărnii este duşmănie împotriva lui Dumnezeu, căci ea nu se supune Legii lui Dumnezeu; căci nici nu poate.
8 Dar cei ce sînt în carne nu pot să placă lui Dumnezeu.
9 Voi însă nu sînteţi în carne, ci în duhul, dacă într-adevăr Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi. Dar dacă n-are cineva Duhul lui Cristos, acesta nu este al Lui.
10 Însă, dacă Cristos este în voi, deşi trupul este mort din pricina păcatului, duhul este viaţă, din pricina dreptăţii.
11 Dar dacă Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morţi locuieşte în voi, Cel ce a înviat pe Cristos (Isus) dintre cei morţi va face vii şi trupurile voastre muritoare prin Duhul Său care locuieşte în voi.
12 Astfel deci, fraţilor, noi nu sîntem datori cărnii, ca să trăim potrivit cărnii.
13 Căci, dacă trăiţi potrivit cărnii, trebuie să muriţi; dar dacă, prin Duhul, omorîţi practicile trupului, veţi trăi.
14 Căci oricîţi sînt mînaţi de Duhul lui Dumnezeu, aceştia sînt fii ai lui Dumnezeu.
15 Căci voi n-aţi primit un duh de robie iarăşi spre teamă, ci aţi primit un duh de înfiere, în care strigăm: „Ava, Tată!”
16 Însuşi Duhul aduce mărturie cu duhul nostru că sîntem copii ai lui Dumnezeu.
17 Dar, dacă sîntem copii, sîntem şi moştenitori: moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună-moştenitori ai lui Cristos, dacă într-adevăr suferim împreună cu El, ca să fim şi glorificaţi împreună cu El.
18 Căci eu socotesc că suferinţele din vremea prezentă nu sînt vrednice să fie comparate cu gloria care urmează să fie descoperită faţă de noi.
19 Căci aşteptarea stăruitoare a creaţiei aşteaptă descoperirea fiilor lui Dumnezeu.
20 Căci creaţia a fost supusă deşertăciunii – nu de bunăvoie, ci din pricina celui ce a supus-o –, în nădejdea
21 că şi creaţia însăşi va fi eliberată de la robia stricăciunii, înspre libertatea gloriei copiilor lui Dumnezeu.
22 Căci ştim că întreaga creaţie suspină împreună şi este în dureri de naştere împreună pînă acum.
23 Dar nu numai aceasta, ci şi noi înşine, care avem pîrga Duhului, suspinăm în noi înşine, aşteptînd înfierea: răscumpărarea trupului nostru.
24 Căci am fost mîntuiţi în nădejde. Dar o nădejde care se vede nu este nădejde: căci cine nădăjduieşte ceea ce vede?
25 Dar dacă nădăjduim ceea ce nu vedem, o aşteptăm prin răbdare.
26 însă la fel şi Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră: căci nu ştim ce să ne rugăm aşa cum ar trebui. Dar însuşi Duhul mijloceşte cu suspine de nespus.
27 Însă Cel ce cercetează inimile ştie care este mentalitatea Duhului, pentru că El mijloceşte pentru sfinţi potrivit cu Dumnezeu.
28 Dar ştim că toate lucrează împreună spre bine pentru cei ce iubesc pe Dumnezeu, pentru cei ce sînt chemaţi potrivit planului Său.
29 Pentru că pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte i-a şi predestinat să fie asemenea chipului Fiului Său, ca El să fie Cel întîi născut între mulţi fraţi.
30 Dar pe aceia pe care i-a predestinat, i-a şi chemat; şi pe aceia pe care i-a chemat, i-a şi îndreptăţit; dar pe aceia pe care i-a îndreptăţit, i-a şi glorificat.
31 Deci, ce vom zice noi în legătură cu acestea? Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine poate fi împotriva noastră?
32 El, care n-a cruţat nici chiar pe propriul Său Fiu, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va dărui, împreună cu El, totul?
33 Cine va aduce învinuire împotriva aleşilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Acela care îndreptăţeşte!
34 Cine este cel ce condamnă? Cristos Isus este Cel care a murit, dar mai degrabă, Cel care a înviat, care şi este la dreapta lui Dumnezeu, care şi mijloceşte pentru noi!
35 Cine ne va despărţi de dragostea lui Cristos? Necaz sau strîmtorare sau persecuţie sau foamete sau lipsă de îmbrăcăminte sau pericol sau sabie?
36 După cum este scris: „Din pricina Ta sîntem omorîţi toată ziua; sîntem socotiţi ca nişte oi de înjunghiere”.
37 Dar în toate acestea noi sîntem mai mult decît învingători prin Acela care ne-a iubit.
38 Căci sînt încredinţat că nici moarte, nici viaţă, nici îngeri, nici stăpîniri, nici cele prezente, nici cele viitoare, nici puteri,
39 nici înălţime, nici adîncime, nici o altă creatură, nu vor putea să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu care este în Cristos Isus, Domnul nostru.