1 Eu spun adevărul în Cristos, nu mint; conştiinţa mea îmi aduce mărturie în Duhul Sfînt
2 că am o mare întristare şi o durere neîncetată în inima mea,
3 căci aş dori eu însumi să fiu blestemat, despărţit de Cristos, pentru fraţii mei, neamul meu după carne,
4 care sînt israeliţi, ale cărora sînt înfierea şi gloria şi legămintele şi darea Legii şi slujba dumnezeiască şi promisiunile,
5 ai cărora sînt patriarhii, şi din care, după carne, este Cristos, care este peste toate, Dumnezeu binecuvîntat în veci. Amin!
6 Dar nu este aşa, ca şi cum Cuvîntul lui Dumnezeu ar fi fără efect, căci nu toti cei din Israel sînt Israel;
7 şi nici pentru că sînt sămînţa lui Avraam, sînt toţi copii, ci: „În Isaac îţi va fi numită sămînţa”.
8 Adică: nu copiii cărnii sînt copii ai lui Dumnezeu, ci copiii promisiunii sînt socotiţi ca sămînţa.
9 Căci acesta este cuvîntul promisiunii: „Voi veni pe vremea aceasta, şi Sara va avea un fiu”.
10 Dar nu numai aceasta, ci şi Rebeca, fiind însărcinată de la unul singur, Isaac, tatăl nostru,
11 – căci, pe cînd copiii nu se născuseră încă şi nu făptuiseră ceva bine sau rău, pentru ca planul lui Dumnezeu, potrivit alegerii, să rămînă nu din fapte, ci de la Cel ce cheamă –,
12 i s-a zis: „Cel mare va sluji celui mai prejos”,
13 după cum este scris: „Pe Iacov l-am iubit, dar pe Esau l-am urît”.
14 Deci ce vom zice? Nu cumva este nedreptate la Dumnezeu? Departe de asta!
15 Căci El zice lui Moise: „Voi avea milă de cine am milă şi Mă voi îndura de cine Mă îndur”.
16 Prin urmare deci, nu este nici de la cel ce vrea, nici de la cel ce aleargă, ci de la Dumnezeu care are milă.
17 Căci Scriptura zice lui Faraon: „Tocmai pentru aceasta te-am ridicat, ca să-Mi arăt în tine puterea, şi pentru ca Numele Meu să fie vestit pe tot pămîntul”.
18 Prin urmare deci, El are milă de cine vrea, dar împietreşte pe cine vrea.
19 Deci îmi vei zice: „Atunci de ce mai învinuieşte? Căci cine se împotriveşte voinţei Lui?”
20 Dar, mai degrabă, cine eşti tu, omule, ca să răspunzi împotriva lui Dumnezeu? Nu cumva ceea ce este plăsmuit va zice celui ce a plăsmuit-o: „De ce m-ai făcut aşa?”
21 Sau nu are olarul stăpînire peste lut, ca din aceeaşi frămîntătură să facă un vas spre cinste, însă altul spre necinste?
22 Dar dacă Dumnezeu, vrînd să-Şi arate mînia şi să-Şi facă cunoscut puterea, a îndurat cu multă îndelungă-răbdare nişte vase ale mîniei, întocmite pentru pieire,
23 şi ca să facă cunoscut bogăţiile gloriei Lui peste nişte vase ale milei, pe care le-a pregătit mai dinainte pentru glorie,
24 pe noi, pe care ne-a şi chemat, nu numai dintre iudei, ci şi dintre neamuri?
25 După cum zice şi în Osea: „Voi numi poporul Meu pe cel ce nu era poporul Meu, şi iubită pe cea care nu era iubită.
26 Şi va fi: în locul unde li se zicea: ‘Voi nu sînteţi poporul Meu’, acolo vor fi numiţi fii ai Dumnezeului celui viu”.
27 Dar Isaia strigă cu privire la Israel: „Chiar dacă numărul fiilor lui Israel ar fi ca nisipul mării, numai rămăşiţa va fi mîntuită.
28 Căci Domnul va înfăptui Cuvîntul Lui pe pămînt, împlinindu-l şi scurtîndu-l”.
29 Şi, cum zisese Isaia mai înainte: „Dacă nu ne-ar fi lăsat Domnul Savaot o sămînţă, am fi devenit ca Sodoma şi ne-am fi asemănat cu Gomora”.
30 Deci ce vom zice? Că neamurile, care nu urmăreau dreptatea, au căpătat dreptatea, dar dreptatea care este din credinţă,
31 Însă Israel, urmărind legea dreptăţii, n-a ajuns la legea aceasta.
32 De ce? Pentru că nu au urmărit-o din credinţă, ci ca pe baza faptelor. Ei s-au poticnit de piatra de poticnire,
33 după cum este scris: „Iată, pun în Sion o Piatră de poticnire şi o Stîncă de cădere, şi cel ce crede în El nu va fi făcut de ruşine”.