1 El s-a dus pe urmă la Derbe şi la Listra. Acolo se afla un discipol numit Timotei, fiul unei evreice credincioase şi al unui tată grec. 2 Fraţii din Listra şi din Iconium îl vorbeau de bine. 3 Paul a vrut să plece cu el în călătorie; l-a luat şi l-a circumcis, din cauza evreilor care erau în acele regiuni, căci toţi ştiau că tatăl lui era grec. 4 În oraşele prin care treceau, ei transmiteau fraţilor deciziile luate de apostolii şi de prezbiterii din Ierusalem, recomandându-le să le respecte. 5 Adunările se întăreau în credinţă şi creşteau la număr în fiecare zi.
6 Împiedicaţi de Spiritul Sfânt să predice Cuvântul în Asia, ei au traversat Frigia şi Galaţia. 7 Când au ajuns lângă Misia, se pregăteau să intre în Bitinia, dar Spiritul lui Iesus nu le-a dat voie. 8 Ei au traversat atunci Misia şi au coborât la Troas.
9 În timpul nopţii, Paul a avut o viziune: i-a apărut un macedonean stând în picioare şi rugându-l: „Treci în Macedonia şi ajută-ne!“ 10 În urma acestei viziuni, am căutat imediat să ne ducem în Macedonia, deducând că Dumnezeu ne chema să le anunţăm Vestea Bună.
11 După ce ne-am îmbarcat la Troas, ne-am îndreptat direct spre Samotrace, iar a doua zi spre Neapolis. 12 De acolo ne-am dus la Filipi, care era oraşul principal din acel district al Macedoniei, o colonie romană. Am petrecut câteva zile în acest oraş.
13 În ziua de sabat ne-am dus în afara oraşului, pe malul unui râu, unde ne gândeam că era un loc de rugăciune. Ne-am aşezat şi am vorbit femeilor care erau adunate. 14 Una dintre ele se numea Lidia. Ea era o vânzătoare de purpură originară din oraşul Tiatira care se temea de Dumnezeu. Ea ne asculta, şi Domnul i-a deschis inima ca să fie atentă la ce spunea Paul. 15 După ce a fost botezată cu familia ei, ea ne-a invitat, zicând: „Dacă mă consideraţi o credincioasă în Domnul, veniţi şi rămâneţi în casa mea!“ – şi ne-a convins.
16 În timp ce ne duceam la rugăciune, ne-a ieşit în întâmpinare o servitoare tânără care avea un spirit de ghicire. Prin prezicerile ei, ea aducea un mare câştig stăpânilor ei. 17 Ea îl urma pe Paul şi pe noi, strigând: „Aceşti oameni sunt sclavi ai Dumnezeului Preaînalt şi vă anunţă calea salvării“. 18 Ea a făcut acest lucru timp de mai multe zile. Tulburat, Paul s-a întors şi i-a zis spiritului: „Îţi ordon în numele lui Iesus Cristos să ieşi din ea!“ El a ieşit din ea chiar atunci.
19 Când stăpânii ei au văzut că speranţa lor de câştig s-a dus, i-au prins pe Paul şi pe Silas şi i-au târât în piaţa publică înaintea magistraţilor. 20 I-au prezentat judecătorilor, zicând: „Aceşti oameni ne tulbură oraşul. Sunt evrei 21 şi anunţă nişte obiceiuri pe care nu ne este permis să le acceptăm sau să le urmăm, noi fiind romani“. 22 Mulţimea s-a ridicat şi ea împotriva lor, iar judecătorii le-au sfâşiat hainele şi au dat ordin să fie bătuţi cu nuiele.
23 După ce le-au dat multe lovituri, i-au aruncat în închisoare, dând ordin gardianului să-i păzească bine. 24 Primind acest ordin, gardianul i-a aruncat în închisoarea interioară şi le-a pus picioarele în butuci.
25 Către miezul nopţii, Paul şi Silas se rugau şi cântau laude lui Dumnezeu, iar deţinuţii îi ascultau. 26 Deodată, a avut loc un cutremur aşa de mare, că fundaţiile închisorii s-au zguduit. Toate uşile s-au deschis imediat, şi tuturor li s-au dezlegat lanţurile.
27 Când gardianul s-a trezit şi a văzut uşile închisorii deschise, şi-a scos sabia ca să se sinucidă, crezând că deţinuţii au fugit. 28 Dar Paul a strigat cu voce răsunătoare: „Să nu-ţi faci niciun rău, pentru că toţi suntem aici!“ 29 Atunci gardianul a cerut lumină, s-a repezit înăuntru şi s-a aruncat tremurând la picioarele lui Paul şi ale lui Silas.
30 El i-a condus afară şi a zis: „Domnilor, ce trebuie să fac ca să fiu salvat?“ 31 Paul şi Silas i-au răspuns: „Crede în Domnul Iesus şi vei fi salvat, tu şi familia ta!“ 32 Şi ei i-au predicat Cuvântul Domnului, ca şi tuturor celor care erau în casa lui. 33 La ora aceea din noapte, gardianul i-a luat şi le-a spălat rănile. Şi imediat a fost botezat, el şi toţi ai lui. 34 După ce i-a condus acasă la el, le-a servit masa. El se bucura cu toată familia lui pentru că crezuseră în Dumnezeu.
35 Când s-a făcut zi, judecătorii şi-au trimis agenţii să spună gardianului: „Eliberează-i pe oamenii aceia!“ 36 Gardianul i-a raportat lui Paul aceste cuvinte: „Judecătorii au trimis vorbă să fiţi eliberaţi. Ieşiţi deci acum şi plecaţi în pace!“ 37 Dar Paul a zis agenţilor: „După ce ne-au bătut în public şi fără judecată, deşi suntem cetăţeni romani, ne-au aruncat în închisoare, şi acum vor să ne scoată afară pe ascuns? În niciun caz! Să vină ei înşişi să ne pună în libertate!“
38 Agenţii au raportat aceste cuvinte judecătorilor, care s-au speriat aflând că Paul şi Silas erau cetăţeni romani. 39 Au venit să le prezinte scuze şi i-au eliberat, cerându-le să părăsească oraşul. 40 După ce au ieşit din închisoare, ei au intrat la Lidia şi, după ce i-au văzut şi încurajat pe fraţi, au plecat.