1 Paul şi Silas au trecut prin Amfipolis şi Apolonia şi au ajuns la Tesalonic, unde era o sinagogă a evreilor. 2 După obiceiul său, Paul a intrat în ea. Timp de trei zile de sabat a discutat cu ei pornind de la Scripturi, 3 explicând şi demonstrând că Mesia trebuia să sufere şi să învie. „Acest Iesus pe care vi-L proclam eu e Mesia!“ 4 Unii dintre ei au fost convinşi şi li s-au alăturat lui Paul şi lui Silas, ca şi un mare număr de neevrei care se temeau de Dumnezeu şi multe femei importante.
5 Dar evreii au devenit invidioşi şi, adunând de prin pieţe nişte oameni de nimic, au format o gloată şi au provocat tulburări în oraş. Apoi s-au dus la casa lui Iason şi i-au căutat pe Paul şi pe Silas, ca să-i aducă în faţa poporului. 6 Pentru că nu i-au găsit, l-au târât pe Iason şi pe alţi câţiva fraţi înaintea magistraţilor oraşului, strigând: „Aceşti oameni care au întors lumea pe dos au venit şi aici, 7 şi Iason i-a primit. Toţi aceştia acţionează contra edictelor împăratului, spunând că există un alt Rege: Iesus“. 8 Prin aceste cuvinte au tulburat mulţimea şi pe magistraţi, 9 care nu i-au eliberat pe Iason şi pe ceilalţi până nu au plătit o cauţiune.
10 Fraţii i-au trimis imediat pe Paul şi pe Silas în timpul nopţii la Bereea. Când au sosit, au intrat în sinagoga evreilor. 11 Aceştia aveau o gândire mai nobilă decât cei din Tesalonic. Ei au primit Cuvântul cu toată înflăcărarea şi în fiecare zi examinau Scripturile, ca să vadă dacă ceea ce li se spunea era exact. 12 Mulţi dintre evrei au crezut, ca şi nişte grecoaice de rang înalt şi mulţi bărbaţi greci.
13 Dar când evreii din Tesalonic au aflat că Paul predica Cuvântul lui Dumnezeu şi în Bereea, au venit acolo ca să agite şi să tulbure mulţimea. 14 Atunci fraţii l-au trimis imediat pe Paul până spre mare, în timp ce Silas şi Timotei au rămas acolo. 15 Cei care îl însoţeau pe Paul l-au condus până la Atena, apoi au plecat, după ce au primit ordinul pentru Silas şi Timotei să i se alăture cât puteau de repede.
16 În timp ce Paul îi aştepta în Atena, spiritul lui era profund indignat la vederea acestui oraş plin de idoli. 17 El se întreţinea deci în sinagogă cu evreii şi cu neevreii care se temeau de Dumnezeu, şi în fiecare zi în piaţa publică cu cei care se găseau acolo.
18 Câţiva filozofi epicurieni şi stoici au început să vorbească cu el. Unii ziceau: „Ce vrea să spună palavragiul acesta?“ Alţii, pentru că el predica despre Iesus şi înviere, ziceau: „Se pare că anunţă nişte zei străini“.
19 Atunci l-au luat şi l-au condus la Areopag, zicând: „Am putea şti care este această învăţătură nouă pe care o aduci? 20 Într-adevăr, ne-ai făcut să auzim lucruri ciudate. Am vrea deci să ştim ce înseamnă aceste lucruri“. 21 Toţi atenienii şi toţi străinii care locuiau acolo nu-şi petreceau timpul decât spunând sau ascultând ultimele noutăţi.
22 Paul s-a ridicat în picioare în mijlocul Areopagului şi a zis: „Bărbaţi atenieni, văd că în orice privinţă sunteţi foarte religioşi. 23 Într-adevăr, în timp ce străbăteam oraşul vostru şi examinam obiectele închinării voastre, am descoperit şi un altar cu această inscripţie: «Unui dumnezeu necunoscut». Ceea ce veneraţi voi fără să cunoaşteţi este ce o să vă anunţ eu.
24 Dumnezeul care a făcut lumea şi tot ce este în ea e Domnul cerului şi al pământului, şi El nu locuieşte în temple făcute de mâna omului. 25 El nu S-a servit de mâini omeneşti, ca şi cum ar avea nevoie de ceva, El care dă tuturor viaţa, suflarea şi toate lucrurile.
26 El a făcut ca toate popoarele, ieşite dintr-un singur om, să locuiască pe toată suprafaţa pământului, şi a determinat durata timpurilor şi limitele locuinţei lor. 27 El a vrut ca ei să-L caute pe Dumnezeu şi să se străduiască să-L găsească bâjbâind, deşi nu este departe de fiecare dintre noi. 28 Într-adevăr, în El trăim, ne mişcăm şi existăm, cum au zis şi unii dintre poeţii voştri: «Şi noi suntem din neamul Lui».
29 Astfel deci, întrucât suntem din neamul lui Dumnezeu, nu trebuie să credem că divinitatea seamănă cu aurul, cu argintul sau cu piatra, sculptate prin arta şi imaginaţia omului.
30 Fără să ţină seamă de timpurile de neştiinţă, Dumnezeu porunceşte acum tuturor oamenilor de pretutindeni să-şi schimbe atitudinea, 31 pentru că a fixat o zi în care va judeca lumea cu dreptate prin Omul pe care L-a desemnat. El a dat tuturor o dovadă sigură a acestui lucru prin faptul că L-a înviat“.
32 Când au auzit vorbindu-se despre învierea morţilor, unii îşi băteau joc, alţii au zis: „Te vom asculta altădată cu privire la aceasta!“ 33 Astfel, Paul i-a părăsit. 34 Totuşi, unii dintre ei i s-au alăturat şi au crezut. Printre ei era Dionisius Areopagitul, o femeie cu numele Damaris şi alţii împreună cu ei.