1 În timp ce Apolo era la Corint, Paul a ajuns la Efes după ce a călătorit prin interiorul provinciei. El a găsit nişte discipoli 2 şi le-a zis: „Aţi primit Spiritul Sfânt când aţi crezut?“ Ei i-au răspuns: „Nici măcar n-am auzit vorbindu-se de vreun Spirit Sfânt“. 3 El i-a întrebat: „Ce botez aţi primit?“ Ei i-au răspuns: „Botezul lui Ioan“.
4 Atunci Paul a zis: „Ioan a botezat cu botezul pocăinţei, spunând poporului să creadă în Cel care venea după el, adică în Iesus“. 5 După ce au auzit aceste cuvinte, ei au fost botezaţi în numele Domnului Iesus. 6 Când Paul şi-a pus mâinile peste ei, Spiritul Sfânt a venit peste ei, şi ei vorbeau în limbi şi profeţeau. 7 Erau, în total, cam doisprezece bărbaţi.
8 Pe urmă, Paul a intrat în sinagogă şi a vorbit acolo cu îndrăzneală timp de trei luni, discutând şi convingându-i în ce privea Regatul lui Dumnezeu. 9 Dar unii dintre ei s-au împietrit; ei refuzau să creadă şi vorbeau de rău Calea în faţa comunităţii, aşa că Paul i-a părăsit. I-a luat pe discipoli cu el, şi în fiecare zi purta discuţii în şcoala lui Tiranus. 10 Acest lucru a durat doi ani, aşa încât toţi locuitorii Asiei, evrei şi neevrei, au auzit Cuvântul Domnului.
11 Dumnezeu făcea miracole extraordinare prin intermediul lui Paul, 12 până acolo că se puneau pe bolnavi batistele şi şorţurile care îi atinseseră corpul; bolile îi părăseau, iar spiritele rele ieşeau din ei.
13 Câţiva exorcişti evrei ambulanţi au încercat să pronunţe numele Domnului Iesus peste cei care aveau spirite rele; ei spuneau: „Vă ordon să ieşiţi în numele lui Iesus pe care Îl predică Paul!“ 14 Cei care făceau aceasta erau şapte fii ai lui Sceva, un mare preot evreu. 15 Spiritul rău le-a răspuns: „Pe Iesus Îl cunosc, despre Paul ştiu, dar voi cine sunteţi?“ 16 Atunci omul în care era spiritul rău s-a aruncat asupra lor, i-a înfrânt pe toţi şi i-a maltratat în aşa fel, încât au fugit din casa aceea goi şi răniţi.
17 Acest lucru a devenit cunoscut de toţi locuitorii din Efes, evrei şi neevrei, şi pe toţi i-a cuprins teama, iar numele Domnului era preamărit. 18 Mulţi credincioşi veneau să-şi recunoască în public faptele rele. 19 Un mare număr dintre cei care practicaseră magia şi-au adus cărţile, le-au ars în faţa tuturor şi le-au estimat valoarea la 50.000 de monede de argint.
20 În felul acesta, Cuvântul Domnului se răspândea şi câştiga în putere.
21 După aceste evenimente, Paul a decis să se ducă la Ierusalem traversând Macedonia şi Ahaia. El zicea: „După ce mă duc acolo, trebuie să vizitez şi Roma“. 22 I-a trimis în Macedonia pe doi dintre cei care-l ajutau, Timotei şi Erastus, iar el a mai rămas câtva timp în Asia.
23 Pe timpul acela, s-a produs o mare tulburare cu privire la calea Domnului. 24 Într-adevăr, un argintar pe nume Demetrius fabrica din argint temple ale lui Artemis şi aducea un câştig considerabil meseriaşilor.
25 El i-a adunat împreună cu cei care aveau o activitate similară şi le-a zis: „Oameni buni, ştiţi că prosperitatea noastră depinde de această industrie, 26 ori, voi vedeţi şi auziţi spunându-se că nu numai în Efes, ci în aproape toată Asia, acest Paul a convins şi a dus în rătăcire o mare mulţime, spunând că zeii fabricaţi de mâna omului nu sunt zei. 27 Aceasta riscă nu numai să ne discrediteze activitatea, ci şi să reducă la zero importanţa templului marii zeiţe Artemis, şi chiar s-o lipsească de măreţia ei pe cea pe care o venerează toată Asia şi lumea întreagă“. 28 Când au auzit aceste cuvinte, ei s-au umplut de mânie şi au început să strige: „Mare este Artemis a efesenilor!“
29 Oraşul s-a umplut de confuzie. Ei au năvălit ca un singur om în teatru, după ce i-au prins şi i-au dus cu ei pe macedonenii Gaius şi Aristarcus, tovarăşi de călătorie ai lui Paul. 30 Paul voia să iasă în faţa adunării poporului, dar discipolii nu l-au lăsat, 31 şi chiar şi câţiva asiarhi, care-i erau prieteni, au trimis pe cineva la el ca să-l roage să nu se ducă la teatru.
32 Unii strigau ceva, alţii strigau altceva, căci adunarea era în confuzie, şi majoritatea nu ştiau de ce se adunaseră. 33 Atunci l-au scos din mulţime pe Alexandru, pe care evreii îl împingeau în faţă, şi el a făcut semn cu mâna că voia să vorbească poporului în apărarea sa. 34 Dar când l-au recunoscut că era evreu, au strigat cu toţii la unison timp de vreo două ore: „Mare este Artemis a efesenilor!“
35 Totuşi, secretarul oraşului a potolit mulţimea, spunând: „Efesenilor, cine nu ştie că oraşul Efes este păzitorul templului marii [zeiţe] Artemis şi a statuii ei căzute din cer? 36 Este un fapt incontestabil! Ar trebui să vă liniştiţi şi să nu faceţi nimic cu pripeală. 37 Într-adevăr, i-aţi adus aici pe aceşti bărbaţi care nu se fac vinovaţi nici de sacrilegiu, nici de blasfemie împotriva zeiţei noastre.
38 Dacă deci Demetrius şi meseriaşii care îl însoţesc au o acuzaţie împotriva cuiva, sunt zile de audienţă şi guvernatori: să facă plângere! 39 Şi dacă aveţi alte reclamaţii, aceasta se va regla într-o adunare legală. Noi riscăm într-adevăr să fim acuzaţi de revoltă pentru ce s-a petrecut astăzi, întrucât nu există niciun motiv care să ne permită să justificăm această adunare tumultuoasă!“ Acestea fiind zise, a dat drumul adunării.