1 După ce a încetat tumultul, Paul i-a chemat pe discipoli şi i-a încurajat, apoi şi-a luat rămas-bun de la ei şi a plecat în Macedonia. 2 El a traversat acele regiuni adresând numeroase cuvinte de încurajare credincioşilor şi s-a dus în Grecia, 3 unde a stat trei luni. El era pe punctul de a se îmbarca pentru Siria, dar cum evreii au pus la cale un complot împotriva lui, a decis să se întoarcă prin Macedonia.
4 Era însoţit [până în Asia] de Sopater, fiul lui Pirus din Bereea, Aristarcus şi Secundus din Tesalonic, Gaius din Derbe, Timotei, ca şi Tihicus şi Trofimus, originari din Asia. 5 Aceştia s-au dus înainte şi ne-au aşteptat la Troas.
6 Noi însă, după sărbătoarea Pâinilor Nedospite, ne-am îmbarcat la Filipi şi în cinci zile ne-am alăturat celorlalţi la Troas, unde am petrecut şapte zile.
7 Duminica, eram adunaţi să frângem pâinea. Cum Paul trebuia să plece în ziua următoare, discuta cu discipolii şi şi-a prelungit cuvântarea până la miezul nopţii. 8 Erau multe lămpi în camera de la etaj unde eram adunaţi. 9 Un tânăr, pe nume Euticus, stătea pe pervazul ferestrei. El a fost cuprins de un somn adânc, în timp ce Paul vorbea în continuare. Doborât de somn, el a căzut de la etajul al treilea. Când l-au ridicat, era mort.
10 Paul a coborât, s-a aruncat peste el şi l-a luat în braţe, spunând: „Nu vă neliniştiţi, căci sufletul lui este în el!“ 11 Pe urmă a urcat din nou, a frânt pâinea şi a mâncat. A mai vorbit cu ei mult timp până în zori, apoi a plecat. 12 Tânărul a fost adus viu, şi ei au fost foarte mângâiaţi.
13 Noi am plecat înainte ca să ne îmbarcăm pe o corabie cu destinaţia Assos, de unde urma să-l luăm la bord pe Paul. El făcuse acest aranjament, căci voia să facă drumul pe jos. 14 Când ne-a întâlnit la Assos, l-am luat la bord şi ne-am dus la Mitilene. 15 De acolo, continuând pe mare, am ajuns a doua zi în apropiere de Chios, în ziua următoare am traversat spre Samos, iar o zi după aceea am ajuns la Milet. 16 Paul hotărâse să navigheze pe lângă Efes, ca să nu piardă timp în Asia; el se grăbea într-adevăr ca să ajungă la Ierusalem, dacă era posibil, de ziua Cincizecimii.
17 Din Milet, el a trimis la Efes după prezbiterii Adunării. 18 Când aceştia au ajuns la el, le-a zis: „Voi ştiţi cum am trăit tot timpul cât am fost cu voi, din prima zi când am pus piciorul în Asia: 19 L-am servit pe Domnul cu toată umilinţa, cu [multe] lacrimi şi în mijlocul încercărilor prin care am trecut din cauza comploturilor evreilor. 20 Voi ştiţi că n-am ascuns nimic din ceea ce vă era de folos, ci v-am făcut cunoscut şi v-am învăţat în public şi prin case. 21 I-am chemat atât pe evrei, cât şi pe neevrei să-şi schimbe atitudinea întorcându-se la Dumnezeu şi crezând în Domnul nostru Iesus [Cristos].
22 Şi acum, iată că, legat de Spirit, mă duc la Ierusalem fără să ştiu ce mi se va întâmpla acolo. 23 Ştiu doar că Spiritul Sfânt îmi confirmă în fiecare oraş că mă aşteaptă legături şi suferinţe. 24 Dar nu fac niciun caz de viaţa mea, ca şi cum mi-ar fi preţioasă, ci scopul meu e să-mi termin alergarea [cu bucurie] şi lucrarea pe care mi-a încredinţat-o Domnul Iesus: să fac să fie crezută vestea bună a graţiei lui Dumnezeu.
25 Şi iată, acum ştiu că nu-mi veţi mai vedea faţa, voi toţi cei printre care am petrecut predicând Regatul [lui Dumnezeu]. 26 De aceea, vă declar astăzi că sunt curat de sângele tuturor, 27 căci v-am anunţat tot planul lui Dumnezeu fără să vă ascund nimic.
28 Luaţi seama la voi înşivă şi la toată turma Domnului peste care Spiritul Sfânt v-a pus supraveghetori, ca să păstoriţi Adunarea lui Dumnezeu, pe care El Şi-a dobândit-o prin propriul Său sânge. 29 Eu ştiu că după plecarea mea vor pătrunde printre voi lupi cruzi care nu vor cruţa turma, 30 şi chiar dintre voi se vor ridica bărbaţi care vor deforma adevărul ca să-i atragă pe discipoli după ei.
31 De aceea, vegheaţi şi amintiţi-vă că timp de trei ani, noapte şi zi, n-am încetat să vă avertizez cu lacrimi pe fiecare dintre voi! 32 Iar acum, [fraţilor,] vă încredinţez lui Dumnezeu şi mesajului graţiei Sale, cel care poate să vă edifice şi să [vă] dea moştenirea cu toţi cei sfinţiţi.
33 N-am dorit nici argintul, nici aurul, nici hainele cuiva. 34 Voi înşivă ştiţi că mâinile acestea s-au îngrijit de nevoile mele şi ale celor care sunt cu mine. 35 În orice privinţă v-am arătat că lucrând din greu în felul acesta trebuie să-i ajutaţi pe cei slabi şi să vă amintiţi cuvintele Domnului Iesus, că El Însuşi a zis: «Este mai multă fericire să dai decât să primeşti»“.
36 După ce a spus acestea, el a îngenuncheat şi s-a rugat cu ei toţi. 37 Toţi plângeau în timp ce-l îmbrăţişau şi îl sărutau pe Paul, 38 întristaţi mai ales de ceea ce le spusese el, că nu-i vor mai vedea faţa. Apoi l-au însoţit până la corabie.