1 După ce ne-am despărţit de ei, ne-am îmbarcat şi am plecat direct la Cos, a doua zi la Rodos, iar de acolo la Patara. 2 Am găsit o corabie care făcea traversarea spre Fenicia, ne-am suit la bord şi am plecat.
3 Când am văzut la orizont Ciprul, l-am lăsat în stânga, am navigat spre Siria şi am acostat la Tir. Într-adevăr, acolo trebuia să fie descărcată corabia. 4 Găsind nişte discipoli, am rămas cu ei şapte zile. Îndemnaţi de Spirit, discipolii îi spuneau lui Paul să nu se ducă la Ierusalem.
5 Când zilele noastre petrecute acolo s-au încheiat, am plecat şi ne-am continuat drumul. Toţi ne-au însoţit cu soţia şi copiii lor până afară din oraş. Am îngenuncheat pe ţărm şi ne-am rugat. 6 Apoi, după ce ne-am luat rămas-bun unii de la alţii, ne-am suit în corabie, iar ei s-au întors acasă.
7 Ne-am continuat călătoria din Tir şi am ajuns la Ptolemais, unde i-am salutat pe fraţi şi am rămas cu ei o zi. 8 A doua zi am plecat la Cezareea. Acolo am intrat în casa lui Filip, evanghelistul, care era unul dintre cei şapte, şi am rămas la el. 9 El avea patru fiice fecioare care profeţeau.
10 Rămânând acolo mai multe zile, un profet, pe nume Agab, a coborât din Iudeea 11 şi a ajuns la noi. El a luat cingătoarea lui Paul, şi-a legat mâinile şi picioarele şi a zis: „Iată ce spune Spiritul Sfânt: Aşa îl vor lega evreii pe omul căruia îi aparţine această cingătoare şi-l vor da în mâinile neevreilor“.
12 Auzind aceasta, noi înşine şi cei de acolo l-am rugat pe Paul să nu se ducă la Ierusalem. 13 Atunci el ne-a răspuns: „Ce faceţi de plângeţi şi îmi frângeţi inima? Eu sunt gata nu numai să fiu închis, ci şi să mor în Ierusalem pentru numele Domnului Iesus“. 14 Cum el nu se lăsa convins, am încetat să mai vorbim, spunând: „Facă-se voia Domnului!“
15 După aceste zile, ne-am pregătit de drum şi ne-am dus la Ierusalem. 16 Câţiva discipoli din Cezareea au venit şi ei cu noi şi ne-au dus să găzduim la Mnason. El era din Cipru şi unul dintre primii discipoli.
17 Când am sosit la Ierusalem, fraţii ne-au primit cu bucurie. 18 A doua zi, Paul s-a dus cu noi la Iacob, şi toţi prezbiterii erau prezenţi. 19 După ce i-a salutat, el le-a relatat, unul câte unul, lucrurile pe care le făcuse Dumnezeu printre neevrei prin lucrarea lui.
20 După ce l-au auzit, ei Îl glorificau pe Dumnezeu, apoi i-au zis: „Vezi, frate, câte mii de evrei au crezut, şi toţi sunt zeloşi pentru Lege. 21 Ei au auzit spunându-se despre tine că-i înveţi pe toţi evreii care trăiesc printre neevrei să abandoneze Legea lui Moise, zicându-le să nu-şi circumcidă copiii şi să nu se mai conformeze obiceiurilor. 22 Ce este deci de făcut? Fără nicio îndoială [se va strânge o mulţime, căci] se va auzi că ai venit.
23 Fă deci ce-ţi vom spune: sunt printre noi patru bărbaţi care au făcut un legământ. 24 Ia-i cu tine, treci cu ei prin ritualul de purificare şi plăteşte-le cheltuielile ca să-şi radă capul. Astfel, toţi vor şti că nu este nimic adevărat în ceea ce li s-a spus despre tine, ci că şi tu trăieşti respectând Legea.
25 Cât despre credincioşii de origine neevreiască, noi le-am comunicat prin scris decizia noastră: ei trebuie să se abţină de la cărnuri sacrificate idolilor, de la sânge, de la animale sugrumate şi de la imoralitate sexuală“.
26 Paul i-a luat atunci pe acei bărbaţi, s-a purificat cu ei şi a intrat a doua zi în templu pentru a anunţa la ce dată va lua sfârşit perioada de purificare, când urma să se aducă o ofrandă pentru fiecare dintre ei.
27 Când cele şapte zile erau pe sfârşite, evreii din Asia care îl văzuseră pe Paul în templu au aţâţat toată mulţimea şi l-au prins. 28 Ei strigau: „Israeliţilor, ajutor! Iată omul care îi învaţă pe toţi oamenii de pretutindeni împotriva poporului, împotriva Legii şi împotriva acestui loc. Pe lângă aceasta, el a introdus nişte neevrei în templu şi a profanat acest loc sfânt“. 29 Într-adevăr, îl văzuseră mai înainte pe Trofimus din Efes cu el în oraş şi credeau că Paul îl introdusese în templu.
30 Tot oraşul s-a pus în mişcare şi tot poporul a venit alergând din toate părţile. Ei l-au prins pe Paul şi l-au târât afară din templu, ale cărui uşi au fost încuiate imediat. 31 Ei încercau să-l ucidă când comandantul garnizoanei romane a fost informat că tot Ierusalemul era în dezordine. 32 El a luat imediat nişte soldaţi şi nişte ofiţeri şi a alergat spre mulţime. Când l-au văzut pe comandant şi pe soldaţi, ei au încetat să-l mai lovească pe Paul.
33 Atunci comandantul s-a apropiat, l-a arestat şi a dat ordin să fie legat cu două lanţuri. Apoi a întrebat cine era şi ce făcuse. 34 În mulţime, unii strigau un lucru, alţii altul. Cum nu putea să afle nimic sigur din cauza tumultului, a ordonat să-l ducă pe Paul în fortăreaţă. 35 Când acesta a ajuns pe treptele scării, a trebuit să fie dus de soldaţi din cauza violenţei mulţimii, 36 căci mulţimea poporului îi urma, strigând: „La moarte cu el!“
37 Când erau pe punctul de a-l duce în fortăreaţă, Paul i-a zis comandantului: „Îmi este permis să-ţi spun ceva?“ Comandantul i-a răspuns: „Vorbeşti greaca? 38 Deci nu eşti tu egipteanul care s-a revoltat cu câtva timp în urmă şi care a dus în deşert 4.000 de rebeli?“ 39 Paul i-a zis atunci: „Eu sunt evreu din Tarsus în Cilicia, cetăţean al unui oraş care nu este fără importanţă. Te rog, permite-mi să vorbesc poporului!“ 40 Comandantul i-a permis, iar Paul, stând în picioare pe trepte, a făcut poporului semn cu mâna. S-a făcut linişte adâncă. El li s-a adresat în limba ebraică: