1 Fraţilor şi părinţilor, ascultaţi ce am să vă spun acum în apărarea mea!“ 2 Când au auzit ei că le vorbea în limba ebraică, au făcut şi mai multă linişte. Paul a zis atunci:
3 „Eu sunt evreu, născut în Tarsus din Cilicia, dar am fost crescut la Ierusalem şi educat la picioarele lui Gamaliel în conformitate cu respectarea strictă a Legii strămoşilor; eram plin de zel pentru Dumnezeu aşa cum sunteţi voi toţi astăzi.
4 I-am persecutat până la moarte pe cei care urmau această Cale, arestând şi aruncând în închisoare bărbaţi şi femei. 5 Marele preot şi tot Consiliul prezbiterilor îmi sunt martori, pentru că am primit de la ei şi scrisori către fraţii din Damasc, unde m-am dus ca să-i arestez pe cei ce se găseau acolo şi să-i aduc la Ierusalem ca să fie pedepsiţi.
6 Eram pe drum şi mă apropiam de Damasc când deodată, pe la amia-ză, a strălucit în jurul meu o lumină puternică venită din cer. 7 Am căzut la pământ şi am auzit o voce care îmi spunea: «Saul, Saul, de ce Mă persecuţi?» 8 Eu am răspuns: «Cine eşti, Doamne?» El mi-a zis: «Eu sunt Iesus din Nazaret, Cel pe care tu Îl persecuţi».
9 Cei care erau împreună cu mine au văzut lumina [şi s-au înspăimântat], dar nu au înţeles vocea Celui care îmi vorbea. 10 Atunci am zis: «Ce să fac, Doamne?» Şi Domnul mi-a zis: «Ridică-te, du-te la Damasc, şi acolo ţi se va spune tot ce s-a stabilit să faci». 11 Cum nu vedeam nimic din cauza strălucirii acestei lumini, cei care erau cu mine m-au luat de mână şi am ajuns la Damasc.
12 Un oarecare Anania, un bărbat pios, fidel Legii şi foarte respectat de toţi evreii care locuiau acolo, 13 a venit la mine şi, stând lângă mine, mi-a zis: «Frate Saul, recapătă-ţi vederea!» Chiar în clipa aceea mi-am recăpătat vederea şi am putut să-l văd. 14 El a adăugat: «Dumnezeul strămoşilor noştri te-a destinat să-I cunoşti voia, să-L vezi pe Cel Drept şi să auzi cuvinte din gura Lui, 15 pentru că vei fi martorul Lui înaintea tuturor oamenilor privind ceea ce ai văzut şi ai auzit. 16 Şi acum, ce aştepţi? Ridică-te, lasă-te botezat şi spălat de păcatele tale făcând apel la numele Lui!»
17 După ce m-am întors la Ierusalem, în timp ce mă rugam în templu, am căzut în extaz 18 şi L-am văzut pe Domnul spunându-mi: «Grăbeşte-te şi ieşi repede din Ierusalem, pentru că nu-ţi vor accepta mărturia despre Mine!» 19 Eu am răspuns: «Doamne, ei ştiu bine că eu mergeam în fiecare sinagogă ca să-i trimit la închisoare şi să-i biciuiesc pe cei care credeau în Tine. 20 Şi când s-a vărsat sângele lui Ştefan, martorul Tău, eu eram prezent, aprobându-i [execuţia] şi păzind hainele celor care-l ucideau». 21 Atunci Domnul mi-a zis: «Du-te, pentru că te voi trimite departe la neevrei!»“
22 Mulţimea îl ascultase până la aceste cuvinte, dar apoi a început să strige cât putea de tare: „Ia de pe pământ un asemenea om, căci nu este vrednic să trăiască!“
23 Ei urlau, îşi aruncau hainele şi împrăştiau praf în aer. 24 Comandantul a dat ordin ca Paul să fie dus în fortăreaţă şi să fie interogat prin biciuire, ca să afle din ce motiv strigau aşa împotriva lui. 25 În timp ce-l legau cu curele, Paul i-a zis ofiţerului care era acolo: „Aveţi dreptul de a biciui un cetăţean roman care nu este condamnat?“ 26 Auzind aceste cuvinte, ofiţerul s-a dus la comandant şi i-a raportat, spunându-i: „Ce vrei să faci? Omul acesta este cetăţean roman!“
27 Comandantul s-a dus la el şi l-a întrebat: „Spune-mi, eşti cetăţean roman?“ Paul i-a răspuns: „Da!“ 28 Comandantul a reluat: „Eu am dobândit cu o mare sumă de bani această cetăţenie“. Paul i-a zis: „Eu o am din naştere“. 29 Îndată, cei care urmau să-l interogheze s-au retras, iar comandantul, când a aflat că Paul era cetăţean roman, s-a temut pentru că îl legase.
30 A doua zi, comandantul a vrut să ştie cu certitudine de ce îl acuzau evreii. El l-a dezlegat, a dat ordin preoţilor principali şi întregului sanhedrin să se întrunească. Apoi l-a adus pe Paul şi l-a pus înaintea lor.