1 Aţintindu-şi privirile asupra sanhedrinului, Paul le-a zis: „Fraţilor, mi-am dus viaţa cu o conştiinţă curată înaintea lui Dumnezeu până astăzi“.
2 Marele preot Anania a ordonat celor care stăteau lângă el să-l lovească peste gură. 3 Atunci Paul i-a zis: „O să te lovească Dumnezeu, perete văruit! Tu şezi ca să mă judeci în conformitate cu Legea, dar încalci Legea dând ordin să mă lovească!“ 4 Cei care stăteau lângă el i-au zis: „Îl insulţi pe marele preot al lui Dumnezeu?“ 5 Paul le-a răspuns: „Nu ştiam, fraţilor, că este marele preot. Într-adevăr, e scris: Nu vei vorbi rău despre conducătorul poporului tău!“
6 Ştiind că o parte din adunare era compusă din saducei, iar cealaltă din farisei, Paul a strigat în sanhedrin: „Fraţilor, eu sunt fariseu, fiu de fariseu. Din cauza speranţei mele în învierea morţilor sunt eu judecat!“
7 Când a spus aceasta, s-a stârnit o dezbatere între farisei şi saducei, şi adunarea s-a divizat. 8 Într-adevăr, saduceii spun că nu există nici înviere, nici îngeri, nici spirite, iar fariseii le recunosc pe toate.
9 S-a stârnit un mare tumult, iar unii dintre specialiştii în Lege care erau membri în partidul fariseilor s-au ridicat şi s-au angajat cu tărie în dezbatere, spunând: „Noi nu găsim nimic rău la acest om: dar dacă i-a vorbit un spirit sau un înger? [Să nu luptăm împotriva lui Dumnezeu]“. 10 Cum dezbaterea devenea violentă, comandantului i-a fost teamă ca Paul să nu fie făcut bucăţi de aceşti oameni şi a ordonat soldaţilor să se ducă să-l smulgă din mijlocul lor şi să-l ducă în fortăreaţă.
11 În noaptea următoare, Domnul i-a apărut lui Paul şi i-a spus: „Curaj, [Paul]! Aşa cum ai depus mărturie despre Mine în Ierusalem, tot aşa trebuie să depui mărturie şi în Roma“.
12 Când s-a făcut zi, evreii au pus la cale un complot şi s-au angajat cu blestem să nu mănânce şi să nu bea până când nu-l vor ucide pe Paul. 13 Cei care au pus la cale această conspiraţie erau mai mult de 40. 14 Ei s-au dus la preoţii principali şi la prezbiteri ca să le spună: „Ne-am angajat cu blestem să nu mâncăm nimic până când nu-l ucidem pe Paul. 15 Acum deci, voi şi sanhedrinul adresaţi-vă comandantului roman ca să-l aducă [mâine] la voi sub pretextul că vreţi să-i examinaţi cazul mai în amănunt, iar noi suntem gata să-l ucidem înainte să ajungă aici“.
16 Dar fiul surorii lui Paul a auzit despre cursă şi s-a dus în fortăreaţă ca să-l informeze pe Paul. 17 Paul l-a chemat pe unul dintre ofiţerii romani şi i-a zis: „Condu-l pe acest tânăr la comandant, căci are să-i comunice ceva!“ 18 Ofiţerul l-a luat pe tânăr, l-a dus la comandant şi i-a zis: „Deţinutul Paul m-a chemat şi m-a rugat să-l aduc la tine pe acest tânăr care are ceva să-ţi spună“. 19 Comandantul l-a luat pe tânăr de mână, l-a dus la o parte şi l-a întrebat: „Ce ai să-mi comunici?“
20 El i-a răspuns: „Evreii s-au înţeles să-ţi ceară să-l duci pe Paul mâine în faţa sanhedrinului, sub pretextul că vor să ancheteze mai amănunţit cazul lui. 21 Tu să nu-i asculţi, căci mai mult de 40 dintre ei îi întind o cursă şi s-au angajat cu blestem să nu mănânce şi să nu bea până când nu-l vor ucide; acum sunt gata şi aşteaptă aprobarea ta“. 22 Comandantul l-a poftit pe tânăr să iasă, după ce îl sfătuise: „Să nu spui nimănui că mi-ai dezvăluit aceste lucruri!“
23 Pe urmă a chemat doi ofiţeri şi le-a spus: „Pregătiţi, de la ora nouă diseară, 200 de soldaţi, 70 de călăreţi şi 200 de lăncieri ca să se ducă la Cezareea! 24 Pregătiţi şi cai pentru a-l duce pe Paul în siguranţă la guvernatorul Felix!“ 25 El a scris următoarea scrisoare:
26 „Claudius Lisias către excelenţa sa, guvernatorul Felix: salut! 27 Evreii l-au prins pe omul acesta şi erau pe cale să-l ucidă. Am intervenit atunci cu soldaţi şi l-am smuls din mâna lor, căci aflasem că este cetăţean roman. 28 Vrând să cunosc motivul pentru care îl acuzau, l-am dus înaintea tribunalului lor. 29 Am descoperit că era acuzat cu privire la nişte chestiuni referitoare la Legea lor, dar el nu comisese nicio greşeală care să merite moartea sau închisoarea. 30 Apoi am fost informat că există un complot împotriva lui şi l-am trimis imediat la tine, informându-i şi pe acuzatorii lui să vină înaintea ta cu acuzaţiile pe care le au împotriva lui. [Cu bine!]“
31 În conformitate cu ordinul primit, soldaţii l-au luat pe Paul şi l-au dus la Antipatris în timpul nopţii. 32 A doua zi, i-au lăsat pe călăreţi să-şi urmeze drumul cu el şi s-au întors la fortăreaţă. 33 Ajunşi la Cezareea, călăreţii i-au dat guvernatorului scrisoarea şi i l-au predat pe Paul. 34 Guvernatorul a citit scrisoarea şi apoi i-a întrebat din ce provincie venea Paul. Aflând că era originar din Cilicia, 35 i-a zis: „Te voi audia când vor veni acuzatorii tăi“. Apoi a dat ordin să fie ţinut sub pază în pretoriul lui Herod.