1 După cinci zile, marele preot Anania a coborât la Cezareea cu câţiva prezbiteri şi cu un avocat pe nume Tertullus. Ei şi-au adus acuzaţiile împotriva lui Paul înaintea guvernatorului. 2 După ce Paul a fost chemat, Tertullus a început să-l acuze astfel: „Excelenţă, datorită ţie ne bucurăm de multă pace, şi în această naţiune s-au realizat reforme datorită prevederii tale.
3 Noi recunoaştem aceasta pretutindeni şi oricând, excelenţă Felix, cu deplină recunoştinţă. 4 Dar, ca să nu te reţin prea mult, te rog, în bunăvoinţa ta, să ne asculţi câteva clipe.
5 Am descoperit că omul acesta este o pacoste; el provoacă revolte printre toţi evreii din lume. Este conducătorul sectei nazarinenilor 6 şi a încercat chiar şi să profaneze templul. Noi l-am arestat [şi am vrut să-l judecăm după Legea noastră, 7 dar a venit comandantul Lisias. El l-a smuls din mâinile noastre cu mare violenţă 8 şi a dat ordin acuzatorilor lui să vină înaintea ta.] Tu însuţi vei putea, interogându-l, să te convingi de toate acuzaţiile pe care le aducem contra lui“. 9 Evreii s-au alăturat şi ei acuzaţiei, afirmând că aceste lucruri erau aşa.
10 Când guvernatorul i-a făcut semn să vorbească, Paul a răspuns: „Ştiu că eşti de mulţi ani judecătorul acestei naţiuni şi iau cuvântul cu încredere ca să-mi apăr cauza. 11 După cum poţi verifica şi tu, nu sunt mai mult de 12 zile de când m-am dus la Ierusalem ca să mă închin.
12 Nici în templu, nici în sinagogi şi nici în oraş n-am fost găsit pe cale de a discuta cu cineva sau de a tulbura mulţimea. 13 Ei nu pot să-ţi dovedească lucrurile de care mă acuză acum.
14 Îţi mărturisesc că Îl servesc pe Dumnezeul strămoşilor noştri după Calea pe care ei o numesc sectă. Eu cred tot ce este scris în Lege şi în Profeţi, 15 şi am în Dumnezeu speranţa pe care o au şi ei, că va fi o înviere a celor drepţi şi a celor nedrepţi. 16 De aceea mă străduiesc şi eu să am neîncetat o conştiinţă ireproşabilă înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oame-nilor.
17 După o absenţă de mai mulţi ani, am venit să aduc daruri naţiunii mele şi să prezint ofrande. 18 Ei m-au găsit în templu ocupat cu acestea, după ce am îndeplinit ceremonia de purificare, fără vreo mulţime sau tumult. 19 Erau şi nişte evrei din Asia, care ar trebui să fie prezenţi înaintea ta şi să mă acuze, dacă ar avea ceva împotriva mea. 20 Sau cei care sunt aici să spună de care infracţiune m-au găsit vinovat când am stat înaintea sanhedrinului, 21 afară numai de aceste cuvinte pe care le-am strigat în mijlocul lor: «Cu privire la învierea morţilor sunt eu judecat astăzi înaintea voastră!»“
22 Atunci Felix, care era bine informat cu privire la Cale, i-a amânat, spunând: „Când va veni comandantul Lisias, voi decide cazul vostru“. 23 El a dat ordin ofiţerului să-l ţină pe Paul sub pază, dar să-i lase o anumită libertate şi să nu-i împiedice pe ai lui să-i facă servicii [sau să vină să-l vadă].
24 Câteva zile mai târziu, Felix a venit cu soţia sa Drusilla, care era evreică. El a trimis după Paul şi l-a ascultat vorbind despre credinţa în Cristos Iesus.
25 Dar, când Paul a discutat despre dreptitudine, despre stăpânire de sine şi despre judecata viitoare, Felix s-a temut şi a zis: „Acum du-te; când voi avea ocazia te voi chema“. 26 În acelaşi timp, el spera că Paul îi va da bani [ca să-i dea drumul] şi de aceea trimitea deseori după el ca să converseze cu el.
27 Doi ani au trecut astfel, şi Felix l-a avut ca succesor pe Porcius Festus. Dorind să facă o favoare evreilor, Felix l-a lăsat pe Paul în închisoare.