1 Agrippa i-a zis lui Paul: „Îţi este permis să vorbeşti în apărarea ta“. Paul a întins mâna şi şi-a început apărarea:
2 „Rege Agrippa, mă consider fericit să mă apăr astăzi înaintea ta cu privire la toate lucrurile de care sunt acuzat de evrei, 3 mai ales pentru că eşti un expert în obiceiurile şi disputele evreilor. Te rog deci să mă asculţi cu răbdare.
4 Toţi evreii îmi cunosc modul de viaţă din tinereţe, pentru că am trăit de la început în mijlocul naţiunii mele şi în Ierusalem. 5 Cunoscându-mă de mult timp, ei ştiu, dacă vor să depună mărturie, că am trăit ca fariseu, în conformitate cu partidul cel mai strict al religiei noastre.
6 Şi acum stau la judecată pentru speranţa în promisiunea pe care a făcut-o Dumnezeu strămoşilor noştri. 7 Aceasta este promisiunea pe care cele douăsprezece triburi ale noastre speră s-o vadă împlinită, în timp ce Îl servesc cu ardoare pe Dumnezeu noapte şi zi. Cu privire la această speranţă sunt acuzat eu de către evrei, majestate! 8 De ce vi se pare de necrezut că Dumnezeu învie morţii?
9 În ce mă priveşte, mi s-a părut că trebuie să fac multe împotriva numelui lui Iesus din Nazaret, 10 ceea ce am şi făcut în Ierusalem. Am aruncat în închisoare mulţi creştini, căci primisem această putere de la preoţii principali, iar când erau condamnaţi la moarte votam împotriva lor. 11 I-am pedepsit adesea în toate sinagogile şi îi forţam să blasfemieze. În furia mea fără margini împotriva lor îi persecutam chiar şi în oraşele străine.
12 Astfel, m-am dus la Damasc cu puteri depline şi cu mandat de la preoţii principali. 13 Pe la amiază, majestate, în timp ce eram pe drum, am văzut o lumină din cer, mai puternică decât soarele, strălucind în jurul meu şi în jurul celor care mă însoţeau. 14 Am căzut cu toţii la pământ şi am auzit o voce care îmi spunea în limba ebraică: «Saul, Saul, de ce Mă persecuţi? Este greu pentru tine să te revolţi contra ţepuşei!»
15 Eu am răspuns: «Cine eşti, Doamne?» Iar Domnul mi-a răspuns: «Eu sunt Iesus, Cel pe care tu Îl persecuţi. 16 Dar ridică-te şi stai în picioare, căci ţi-am apărut ca să te fac servitor şi martor a ceea ce ai văzut şi ceea ce-ţi voi arăta. 17 Te-am ales din poporul tău şi dintre neevrei, la care te trimit 18 să le deschizi ochii ca să se întoarcă de la întuneric la lumină şi de la puterea lui Satan la Dumnezeu, pentru ca să primească iertarea păcatelor şi o parte de moştenire împreună cu cei sfinţiţi prin credinţa în Mine».
19 De aceea, rege Agrippa, n-am fost neascultător de viziunea cerească, 20 ci le-am declarat mai întâi celor din Damasc, apoi celor din Ierusalem, din toată Iudeea şi neevreilor că trebuie să se pocăiască şi să se întoarcă la Dumnezeu adoptând un mod de a acţiona care să le confirme schimbarea de atitudine. 21 Iată de ce m-au arestat evreii în templu şi au încercat să mă ucidă!
22 Dar, datorită ajutorului lui Dumnezeu, am continuat până astăzi să depun mărturie înaintea celor mici şi a celor mari. Eu nu spun nimic alt-ceva decât ce au declarat Moise şi profeţii că urmează să se întâmple: 23 că Mesia va suferi şi că, fiind primul care va învia, va proclama lumina atât poporului evreu, cât şi neevreilor“.
24 În timp ce Paul vorbea astfel în apărarea sa, Festus a zis cu voce răsunătoare: „Eşti nebun, Paul! Învăţătura ta cea multă s-a transformat în nebunie!“
25 Dar Paul i-a răspuns: „Nu mi-am ieşit din minţi, excelenţă Festus, ci ceea ce spun este adevărat şi raţional. 26 Regele înţelege foarte bine aceste lucruri, şi îi vorbesc cu încredere, întrucât sunt convins că nimic din acestea nu-i este necunoscut, căci nu s-au întâmplat într-un colţ. 27 Crezi în profeţi, rege Agrippa? Ştiu că crezi“.
28 Agrippa i-a zis lui Paul: „Crezi că în aşa scurt timp mă poţi convinge să fiu creştin?“ 29 Paul i-a răspuns: „În scurt timp sau în lung – mă rog la Dumnezeu ca nu numai tu, ci toţi cei care mă ascultă astăzi să devină aşa cum sunt şi eu, cu excepţia acestor lanţuri“.
30 [Când Paul a zis aceasta,] regele, guvernatorul, Berenice şi cei care stăteau cu ei s-au ridicat 31 şi s-au retras. Ei îşi spuneau unii altora: „Omul acesta n-a făcut nimic care să merite moartea sau închisoarea“. 32 Agrippa i-a zis lui Festus: „Omul acesta ar fi putut fi eliberat dacă n-ar fi făcut apel la împărat“.