1 În ce priveşte carnea sacrificată idolilor, ştim că toţi avem cunoştinţă. – Cunoştinţa îngâmfă, dar iubirea edifică. 2 Dacă cineva crede că ştie ceva, încă nu ştie nimic cum ar trebui să cunoască. 3 Dar dacă cineva Îl iubeşte pe Dumnezeu, este cunoscut de El.
4 Deci, în ce priveşte mâncatul cărnii sacrificate idolilor, ştim că în lume nu există idol şi că nu există [alt] Dumnezeu decât Unul singur. 5 Căci chiar dacă există aşa-zişi zei, fie în cer, fie pe pământ, cum într-adevăr există mulţi zei şi mulţi domni, 6 totuşi, pentru noi nu există decât un singur Dumnezeu, Tatăl, din care vin toate lucrurile şi pentru care trăim noi, şi un singur Domn, Iesus Cristos, prin care există totul şi prin care trăim şi noi.
7 Dar nu toţi au această cunoştinţă. Unii sunt încă aşa de obişnuiţi cu idolii, că atunci când mănâncă o asemenea carne cred că ea a fost sacrificată unui idol, şi întrucât conştiinţa lor este slabă, e pângărită. 8 Ori, nu un aliment ne apropie de Dumnezeu; dacă nu mâncăm din el nu pierdem nimic, iar dacă mâncăm din el nu câştigăm nimic.
9 Totuşi, aveţi grijă ca nu cumva libertatea voastră să devină o piatră de poticnire pentru cei slabi. 10 Într-adevăr, dacă cineva te vede pe tine, care ai cunoştinţă, stând la masă în templul unui idol, oare conştiinţa lui slabă nu va fi încurajată să mănânce carne sacrificată idolilor? 11 Astfel, acest frate slab, pentru care a murit Cristos, este distrus prin cunoştinţa ta. 12 Păcătuind astfel împotriva fraţilor şi rănindu-le conştiinţa, care e slabă, păcătuiţi împotriva lui Cristos. 13 De aceea, dacă un aliment îl face pe fratele meu să păcătuiască, nu voi mai mânca niciodată carne, pentru ca fratele meu să nu păcătuiască.