1 Legea, într-adevăr, are doar o umbră a bunurilor viitoare, şi nu reprezentarea exactă a realităţilor; ea nu poate niciodată, prin aceleaşi sacrificii repetate la nesfârşit, an de an, să-i facă perfecţi pe cei care se apropie ca să se închine. 2 Căci dacă ar fi altfel, n-ar fi încetat ele să fie oferite, întrucât închinătorii, fiind curăţaţi odată pentru totdeauna, nu s-ar mai fi simţit vinovaţi cu privire la păcate? 3 Dar aceste sacrificii sunt o reamintire anuală a păcatelor, 4 căci este imposibil ca sângele taurilor şi ţapilor să înlăture păcatele.
5 De aceea, intrând în lume, Cristos a spus: Tu n-ai vrut nici sacrificiu, nici ofrandă, ci Mi-ai pregătit un corp. 6 Ţie nu Ţi-au plăcut nici ofrandele arse, nici ofrandele pentru păcat. 7 Atunci am spus: Iată, am venit – în sulul cărţii este scris despre Mine –, ca să fac voia Ta, Dumnezeule!
8 Mai sus, El a spus: Tu n-ai vrut şi nu Ţi-au plăcut nici sacrificiile, nici darurile, nici ofrandele arse şi nici ofrandele pentru păcat, şi anume acelea care sunt oferite conform Legii, 9 apoi a zis: Iată, am venit să fac voia Ta, [Dumnezeule]. El a anulat primul legământ pentru a-l instaura pe al doilea.
10 Prin această voie am fost noi făcuţi sfinţi, prin ofranda corpului lui Iesus Cristos odată pentru totdeauna.
11 Fiecare preot stă în fiecare zi în picioare ca să-şi facă serviciul şi să ofere tot mereu aceleaşi sacrificii, care nu pot niciodată să înlăture păcatele, 12 în timp ce Cristos, după ce a oferit un singur sacrificiu pentru păcate, S-a aşezat pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu. 13 De acum, El aşteaptă ca duşmanii Lui să-I fie făcuţi scăunel de picioare.
14 Într-adevăr, printr-o singură ofrandă El i-a condus pentru totdeauna la perfecţiune pe cei pe care îi face sfinţi. 15 Şi Spiritul Sfânt ne adevereşte aceasta; căci după ce a zis: 16 Iată legământul pe care-l voi face cu ei după acele zile, zice Domnul. Voi pune legile Mele în inima lor şi le voi scrie în mintea lor, 17 adaugă: Nu-Mi voi mai aminti de păcatele şi de nelegiuirile lor. 18 Ori, acolo unde există iertare pentru acestea nu mai există ofrandă pentru păcat.
19 De aceea, fraţilor, întrucât avem îndrăzneala de a intra în sanctuarul ceresc prin sângele lui Iesus, 20 pe calea nouă şi vie pe care El a inaugurat-o pentru noi prin draperie, adică prin carnea Lui, 21 şi întrucât avem un Mare Preot peste casa lui Dumnezeu, 22 să ne apropiem cu o inimă sinceră, în siguranţa deplină a credinţei, cu inima curăţată de o conştiinţă vinovată şi cu corpul spălat cu apă curată!
23 Să păstrăm ferm mărturisirea speranţei noastre fără şovăire, pentru că Cel care a promis este fidel. 24 Să veghem unii asupra altora ca să ne îndemnăm la iubire şi la fapte bune. 25 Să nu ne părăsim adunarea, cum este obiceiul unora, ci să ne încurajăm unii pe alţii, şi cu atât mai mult, cu cât vedeţi că se apropie Ziua.
26 Într-adevăr, dacă păcătuim de bunăvoie, după ce am primit cunoaşterea adevărului, nu mai rămâne niciun sacrificiu pentru păcat, 27 ci doar o aşteptare înfricoşată a judecăţii şi furia unui foc gata să-i mistuie pe adversari.
28 Cine a încălcat Legea lui Moise este dat la moarte fără milă, pe depoziţia a doi sau trei martori. 29 Cu cât mai aspră pedeapsă credeţi că merită să primească un om care L-a călcat în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, care a privit ca necurat sângele legământului prin care a fost sfinţit şi care L-a insultat pe Spiritul graţiei? 30 Noi Îl cunoaştem într-adevăr pe Cel care a zis: Răzbunarea este a Mea, Eu voi da fiecăruia ce merită! Şi încă: Domnul Îşi va judeca poporul. 31 Da, e ceva îngrozitor să cazi în mâinile Dumnezeului cel viu!
32 Amintiţi-vă însă de acele zile de la început, când, după ce aţi fost luminaţi, aţi îndurat o mare luptă cu suferinţa. 33 Uneori eraţi expuşi în public injuriilor şi persecuţiei, alteori vă arătaţi solidaritatea cu cei care se găseau în aceeaşi situaţie. 34 Într-adevăr, aţi avut compasiune pentru cei închişi şi aţi acceptat cu bucurie confiscarea bunurilor voastre, ştiind că aveţi [în cer] o avere mai bună şi durabilă.
35 Deci nu vă părăsiţi încrederea, care are o mare răsplată! 36 Aveţi nevoie de perseverenţă, pentru ca după ce aţi făcut voia lui Dumnezeu să puteţi primi ce a promis El. 37 Căci încă foarte puţin timp, şi Cel ce vine va veni şi nu va întârzia. 38 Cel drept al Meu va trăi prin credinţă, dar dacă dă înapoi, sufletul Meu nu găseşte plăcere în el. 39 Noi însă nu suntem dintre cei care dau înapoi spre pierzare, ci dintre cei care au credinţă pentru salvarea sufletului.