1 Credinţa înseamnă să fii sigur de ceea ce speri şi să fii convins cu privire la realitatea a ceea ce nu vezi. 2 Pentru ea au fost lăudaţi cei din vechime.
3 Prin credinţă înţelegem că universul a fost format prin Cuvântul lui Dumnezeu, aşa încât lumea vizibilă nu a fost făcută din lucruri vizibile.
4 Prin credinţă I-a oferit Abel lui Dumnezeu un sacrificiu mai bun decât al lui Cain. Prin ea a fost el declarat drept, când Dumnezeu a vorbit de bine despre darurile aduse de el. Şi deşi este mort, el vorbeşte încă prin ea.
5 Prin credinţă a fost luat Enoh din această viaţă, ca să nu vadă moartea; el n-a mai fost găsit, pentru că Dumnezeu îl luase de acolo. Înainte de a fi luat, el primise mărturia că era plăcut lui Dumnezeu. 6 Ori, fără credinţă este imposibil să-I fim plăcuţi lui Dumnezeu, căci trebuie ca cel care se apropie de El să creadă că Dumnezeu există şi că îi răsplăteşte pe cei ce-L caută.
7 Prin credinţă Noe, avertizat de Dumnezeu cu privire la lucruri pe care încă nu le vedea şi cuprins de o teamă respectuoasă, a construit o arcă pentru a-şi salva familia. Prin credinţa lui, el a condamnat lumea şi a devenit un moştenitor al dreptitudinii care se obţine prin credinţă.
8 Prin credinţă Abraham, când a fost chemat să plece şi să se ducă într-un loc pe care urma să-l primească drept moştenire, s-a supus şi a plecat fără să ştie unde se duce. 9 Prin credinţă a locuit el temporar în ţara promisă, ca într-o ţară străină, locuind în corturi, ca şi Isaac şi Iacob, co-moştenitorii aceleiaşi promisiuni, 10 căci aştepta oraşul cu temelii, al cărui Arhitect şi Constructor este Dumnezeu.
11 Prin credinţă şi Sara, deşi era sterilă, a fost făcută în stare să aibă urmaşi. În pofida vârstei înaintate, a născut un copil, pentru că a crezut în fidelitatea Celui care făcuse promisiunea. 12 De aceea, dintr-un singur bărbat, deşi fizic era ca şi mort, s-au născut descendenţi tot atât de numeroşi ca stelele de pe cer şi ca nisipul fără număr de pe ţărmul mării.
13 Toţi aceştia trăiau prin credinţă când au murit. Ei n-au primit lucrurile promise, ci doar le-au văzut de departe şi le-au salutat, recunoscând că erau străini şi călători pe pământ. 14 Cei care vorbesc în acest fel arată că ei caută o patrie. 15 Dacă ar fi avut în minte ţara din care ieşiseră, ar fi avut ocazia să se întoarcă în ea. 16 Dar, în realitate, ei tânjeau după o ţară mai bună, adică una cerească. De aceea, lui Dumnezeu nu-I este ruşine să fie numit Dumnezeul lor, căci le-a pregătit un oraş.
17 Prin credinţă l-a oferit Abraham pe Isaac când a fost pus la încercare. Da, el era gata să-l ofere pe singurul său fiu ca sacrificiu, deşi a primit promisiunile 18 şi Dumnezeu îi spusese: În Isaac vei avea urmaşi care să-ţi poarte numele. 19 El se gândea că Dumnezeu era în stare chiar să-l învie dintre cei morţi, dintre care, metaforic vorbind, l-a primit înapoi.
20 Prin credinţă, Isaac i-a binecuvântat pe Iacob şi pe Esau în legătură cu lucrurile viitoare.
21 Prin credinţă Iacob, când era pe moarte, i-a binecuvântat pe fiecare dintre fiii lui Iosef şi s-a prosternat, sprijinit pe vârful toiagului său.
22 Prin credinţă Iosef, la sfârşitul vieţii sale, a menţionat ieşirea din Egipt a israeliţilor şi a dat porunci cu privire la osemintele sale.
23 Prin credinţă Moise, la naşterea sa, a fost ascuns de părinţii lui timp de trei luni, pentru că au văzut că era un copil frumos şi nu s-au temut de ordinul regelui.
24 Prin credinţă Moise, când s-a făcut mare, a refuzat să fie numit fiul fiicei lui Faraon, 25 alegând mai degrabă să fie maltratat cu poporul lui Dumnezeu decât să se bucure un timp de plăcerile păcatului. 26 El privea ruşinea suferită pentru Mesia ca o bogăţie mai mare decât comorile Egiptului, căci privea spre răsplata viitoare.
27 Prin credinţă a părăsit el Egiptul fără să se teamă de mânia regelui, căci a perseverat, ca şi când L-ar fi văzut pe Cel care este invizibil. 28 Prin credinţă a instituit Paştele şi stropirea cu sânge, pentru ca distrugătorul să nu se atingă de întâii născuţi ai israeliţilor.
29 Prin credinţă au traversat ei Marea Roşie ca pe uscat, în timp ce egiptenii s-au înecat când au încercat să treacă.
30 Prin credinţă au căzut zidurile Ierihonului, după ce poporul a mărşăluit în jurul lor timp de şapte zile.
31 Prin credinţă prostituata Rahab, pentru că i-a primit cu bunăvoinţă pe spioni, n-a pierit împreună cu cei care n-au crezut.
32 Şi ce să mai zic? Într-adevăr, mi-ar lipsi timpul să vorbesc despre Ghedeon, Barac, Samson, Iefta, David, Samuel şi profeţi, 33 care prin credinţă au cucerit regate, au făcut dreptate, au obţinut realizarea promisiunilor, au închis gura leilor, 34 au stins puterea focului, au scăpat de tăişul săbiei, slăbiciunea lor s-a transformat în tărie, au fost viteji în război, au pus pe fugă armatele străine.
35 Femeile şi-au primit morţii prin înviere; alţii au fost torturaţi şi n-au acceptat eliberarea, ca să obţină o înviere mai bună. 36 Alţii au suferit batjocuri şi biciuire, ba chiar lanţuri şi închisoare. 37 Ei au fost lapidaţi, tăiaţi în două cu fierăstrăul, [puşi la încercare]. Au murit ucişi cu sabia, au mers dintr-un loc în altul îmbrăcaţi în piei de oi sau de capre, lipsiţi de toate, persecutaţi, maltrataţi, 38 ei, de care lumea nu era vrednică. Ei au pribegit în deşerturi şi în munţi, în peşteri şi în crăpăturile pământului.
39 Şi toţi aceştia, deşi au câştigat aprobarea divină prin credinţa lor, n-au obţinut ce li s-a promis, 40 Dumnezeu având în vedere ceva mai bun pentru noi, ca ei să nu ajungă la perfecţiune fără noi.