1 Iacob, sclav al lui Dumnezeu şi al Domnului Iesus Cristos, către cele douăsprezece triburi împrăştiate printre naţiuni: salut!
2 Fraţii mei, să consideraţi ca un motiv de bucurie deplină când întâmpinaţi tot felul de încercări, 3 ştiind că punerea la încercare a credinţei voastre produce perseverenţa. 4 Trebuie însă ca perseverenţa să-şi facă perfect lucrarea, ca să fiţi perfecţi şi întregi, şi să nu vă lipsească nimic.
5 Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor fără rezerve şi fără reproş, şi ea îi va fi dată. 6 Dar să ceară cu credinţă, fără să se îndoiască, căci cel care se îndoieşte seamănă cu valurile mării pe care vântul le mişcă şi le agită încoace şi încolo. 7 Acest om să nu-şi imagineze că va primi ceva de la Domnul; 8 este un om nehotărât şi instabil în toate planurile şi acţiunile lui.
9 Fratele de condiţie umilă să se simtă mândru de înălţarea lui, 10 iar bogatul să se simtă mândru de umilirea lui, pentru că va trece ca o floare sălbatică. 11 Căci soarele răsare cu căldura lui arzătoare şi usucă iarba, floarea ei cade, şi toată frumuseţea ei dispare; la fel se va ofili şi bogatul în mijlocul preocupărilor lui.
12 Binecuvântat este omul care perseverează în încercare, pentru că după ce a trecut cu bine prin ea va primi cununa vieţii, pe care Domnul a promis-o celor care-L iubesc.
13 Nimeni, când este ispitit, să nu spună: „Sunt ispitit de Dumnezeu“, pentru că Dumnezeu nu poate fi ispitit de rău şi nici nu ispiteşte pe nimeni. 14 Dar fiecare este ispitit atunci când e atras şi momit de propriile sale pofte. 15 Apoi pofta, când a conceput, dă naştere păcatului, iar păcatul, ajuns la maturitate, produce moartea.
16 Nu vă înşelaţi, fraţii mei iubiţi: 17 orice dar bun şi orice dar perfect vin de sus, coboară de la Tatăl luminilor, în care nu există nicio schimbare, nicio umbră aruncată de variaţie. 18 Conform voii Sale, El ne-a dat naştere prin Cuvântul adevărului, ca să fim un fel de prim rod al creaturilor Lui.
19 Să ştiţi aceasta, fraţii mei iubiţi: fiecare om să fie prompt la ascultare, domol la vorbire şi domol la mânie, 20 pentru că mânia unui om nu produce acea viaţă dreaptă pe care o doreşte Dumnezeu. 21 De aceea, debarasaţi-vă de orice murdărie morală şi orice rămăşiţă de răutate şi primiţi cu blândeţe Cuvântul care a fost plantat în voi şi care vă poate salva sufletul!
22 Puneţi în practică Cuvântul şi nu vă mulţumiţi să-l ascultaţi, înşelându-vă singuri! 23 Într-adevăr, dacă cineva ascultă Cuvântul şi nu-l pune în practică, seamănă cu un om care îşi priveşte faţa în oglindă 24 şi care, după ce s-a privit, pleacă şi uită imediat cum era. 25 Dar cine s-a uitat cu atenţie la Legea perfectă, cea a libertăţii, şi continuă să facă aceasta, neuitând ce a auzit, ci împlinind cu fapta, va fi binecuvântat în ceea ce face.
26 Dacă cineva [dintre voi] crede că este religios, şi totuşi nu-şi ţine limba în frâu, ci îşi înşală inima, religia lui este fără valoare. 27 Religia pură şi fără pată în ochii lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este aceasta: să avem grijă de orfani şi de văduve în necazurile lor şi să ne ferim de murdăriile lumii.