1 Fraţii mei, credinţa voastră în Domnul nostru glorios Iesus Cristos să fie lipsită de părtinire! 2 Să presupunem că în adunarea voastră intră un om cu inel de aur şi cu haine scumpe, şi intră şi un sărac cu haine murdare. 3 Dacă voi arătaţi o atenţie specială celui care poartă haine scumpe şi îi spuneţi: „Şezi aici în locul acesta bun!“, iar săracului îi spuneţi: „Tu stai acolo în picioare!“ sau „Aşază-te jos la picioarele mele!“, 4 oare nu faceţi deosebire între voi înşivă şi nu deveniţi judecători cu gânduri rele?
5 Ascultaţi, fraţii mei iubiţi! Oare nu i-a ales Dumnezeu pe cei săraci în ochii lumii ca să-i facă bogaţi în credinţă şi moştenitori ai Regatului pe care l-a promis celor care-L iubesc? 6 Dar voi l-aţi insultat pe cel sărac! Oare nu cei bogaţi vă asupresc şi vă târăsc în tribunale? 7 Oare nu ei sunt cei care insultă numele frumos care v-a fost dat?
8 Dacă împliniţi cu adevărat Legea regală, conform Scripturii: Iubeşte-l pe aproapele tău ca pe tine însuţi, faceţi bine. 9 Dar dacă daţi dovadă de părtinire, atunci faceţi un păcat şi sunteţi condamnaţi de Lege ca unii care o încălcaţi. 10 De fapt, cine ţine toată Legea, dar păcătuieşte împotri-va unei singure porunci, se face vinovat de încălcarea ei ca întreg. 11 Într-adevăr, Cel care a spus: Să nu comiţi adulter! a spus şi: Să nu ucizi! Dacă nu comiţi adulter, dar ucizi, ai devenit unul care încalcă Legea.
12 Vorbiţi şi acţionaţi ca unii care urmează să fie judecaţi de o lege a libertăţii, 13 căci judecata este fără milă pentru cine n-a dat dovadă de milă. Mila triumfă asupra judecăţii.
14 Fraţii mei, la ce foloseşte cuiva să spună că are credinţă, dar nu are fapte? Poate oare această credinţă să-l salveze? 15 Dacă un frate sau o soră sunt fără haine şi hrana zilnică, 16 iar vreunul dintre voi le spune: „Duceţi-vă în pace, încălziţi-vă şi săturaţi-vă!“, fără să le dea cele necesare pentru corp, la ce foloseşte? 17 La fel şi credinţa: dacă nu are fapte, atunci este moartă în ea însăşi.
18 Dar cineva va spune: „Tu ai credinţă, iar eu am fapte. Arată-mi credinţa ta fără fapte, iar eu îţi voi arăta credinţa mea prin faptele mele!“ 19 Tu crezi că există un singur Dumnezeu? Bine faci; dar şi demonii cred, şi se înfioară! 20 Om fără minte, vrei dovezi că credinţa fără fapte este inutilă?
21 Strămoşul nostru Abraham n-a fost oare considerat drept pe baza faptelor, atunci când l-a oferit pe fiul său Isaac pe altar? 22 Tu vezi bine că credinţa lui coopera cu faptele lui şi că prin fapte credinţa i-a fost făcută perfectă. 23 Astfel s-a împlinit ce spune Scriptura: Abraham L-a crezut pe Dumnezeu, şi lucrul acesta i s-a considerat ca dreptitudine. Şi el a fost numit „prietenul lui Dumnezeu“. 24 Vedeţi deci că omul este declarat drept pe baza faptelor sale, şi nu numai prin credinţă. 25 În acelaşi fel, oare prostituata Rahab n-a fost considerată dreaptă pe baza faptelor ei când i-a primit pe mesageri şi i-a făcut să plece pe un alt drum? 26 Într-adevăr, după cum corpul fără spirit este mort, tot aşa şi credinţa fără fapte e moartă.