1 Iesus a plecat de acolo şi s-a dus în regiunea Iudeei şi dincolo de Iordan. Mulţimea s-a adunat din nou lângă El şi, după cum avea obiceiul, a început s-o înveţe. 2 Nişte farisei au venit şi, ca să-I întindă o capcană, L-au întrebat dacă îi e permis unui bărbat să divorţeze de soţia lui. 3 El a răspuns: „Ce v-a poruncit Moise?“ 4 Ei I-au zis: „Moise ne-a permis să scriem un certificat de divorţ şi să ne lăsăm soţia să plece“.
5 Iesus le-a zis: „Din cauza împietririi inimii voastre v-a scris Moise această poruncă. 6 Dar, la începutul creaţiei, Dumnezeu i-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască; 7 de aceea, un om îşi va părăsi tatăl şi mama [şi se va uni cu soţia lui], 8 iar cei doi vor fi una. Astfel, ei nu mai sunt doi, ci una. 9 Omul să nu despartă deci ce a unit Dumnezeu prin căsătorie“.
10 În casă, discipolii L-au întrebat încă o dată cu privire la aceasta. 11 El le-a zis: „Dacă cineva divorţează de soţia lui şi se căsătoreşte cu alta, comite adulter faţă de ea, 12 şi dacă o femeie divorţează de soţul ei şi se căsătoreşte cu altul, comite adulter“.
13 Nişte oameni au adus la El nişte copilaşi ca să-I atingă, dar discipolii le făceau reproşuri. 14 Văzând aceasta, Iesus S-a indignat şi le-a zis: „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine şi nu-i împiedicaţi, căci Regatul lui Dumnezeu este pentru cei care le seamănă. 15 Vă spun adevărul, cine nu primeşte Regatul lui Dumnezeu ca un copilaş nu va intra în el“. 16 Apoi i-a luat în braţe şi i-a binecuvântat punându-Şi mâinile peste ei.
17 În timp ce Iesus pornea la drum, un om a alergat, s-a pus în genunchi în faţa Lui şi L-a întrebat: „Bunule Învăţător, ce să fac pentru a moşteni viaţa eternă?“ 18 Iesus i-a zis: „De ce Mă numeşti «bun»? Nimeni nu este bun în afară de Dumnezeu. 19 Cunoşti poruncile: Să nu ucizi, să nu comiţi adulter, să nu furi, să nu depui mărturie falsă, să nu faci rău nimănui, onorează-ţi tatăl şi mama“. 20 El I-a răspuns: „Învăţătorule, am respectat toate acestea încă din tinereţe“.
21 După ce Iesus l-a privit, l-a iubit şi i-a zis: „Îţi mai lipseşte un lucru: du-te şi vinde tot ce ai, dă săracilor, şi vei avea o comoară în cer; apoi vino, [ia-ţi crucea] şi urmează-Mă!“ 22 Dar faţa lui s-a posomorât când a auzit acest cuvânt şi a plecat foarte trist, căci avea o mare avere.
23 Privind în jurul Lui, Iesus a zis discipolilor Săi: „Ce greu este pentru cei ce au bogăţii să intre în Regatul lui Dumnezeu!“ 24 Discipolii s-au înfricoşat de cuvintele Lui, dar Iesus, luând din nou cuvântul, le-a zis: „Copii, ce greu se intră în Regatul lui Dumnezeu! 25 Este mai uşor ca o cămilă să treacă prin urechea acului decât ca un om bogat să intre în Regatul lui Dumnezeu“. 26 Ei au rămas cu totul uluiţi şi-şi ziceau: „Şi atunci cine poate fi salvat?“ 27 Iesus i-a privit şi le-a zis: „Acest lucru este imposibil pentru oameni, dar nu şi pentru Dumnezeu, căci la Dumnezeu totul e posibil“.
28 Petru a început să-I zică: „Uite, noi am lăsat totul şi Te-am urmat“. 29 Iesus a răspuns: „Vă spun adevărul, nu este nimeni care să-şi fi lăsat casa sau fraţii sau surorile sau mama sau tatăl sau copiii sau ogoarele din cauza Mea şi din cauza Veştii Bune 30 şi care să nu primească de o sută de ori mai mult acum, în timpul acesta, case şi fraţi şi surori şi mame şi copii şi ogoare, cu persecuţii, iar în lumea viitoare viaţa eternă.
31 Mulţi dintre cei dintâi vor fi cei din urmă, şi mulţi dintre cei din urmă vor fi cei dintâi“.
32 Ei erau pe drumul care urcă spre Ierusalem, şi Iesus mergea înaintea discipolilor. Ei erau înfricoşaţi, iar cei care-L urmau se temeau. Iesus i-a luat din nou cu Sine pe cei doisprezece şi a început să le spună ce avea să I se întâmple: 33 „Acum mergem la Ierusalem, şi Fiul Omului va fi dat în mâinile preoţilor principali şi specialiştilor în Lege. Ei Îl vor condamna la moarte şi-L vor da în mâinile neevreilor. 34 Ei îşi vor bate joc de El, Îl vor scuipa, Îl vor biciui şi-L vor ucide, iar după trei zile El va învia“.
35 Iacob şi Ioan, fiii lui Zebedei, s-au apropiat de Iesus şi I-au zis: „Învăţătorule, am vrea să faci pentru noi ce-Ţi vom cere“. 36 El le-a zis: „Ce vreţi să fac pentru voi?“ 37 Ei I-au zis: „Fă ca unul dintre noi să stea la dreapta Ta, iar celălalt la stânga Ta când vei fi în glorie“.
38 Iesus le-a răspuns: „Nu ştiţi ce cereţi. Puteţi oare să beţi paharul pe care îl voi bea Eu sau să fiţi botezaţi cu botezul cu care voi fi botezat Eu?“ 39 Ei au zis: „Putem“. Iesus le-a răspuns: „Veţi bea într-adevăr paharul pe care-l voi bea Eu şi veţi fi botezaţi cu botezul cu care voi fi botezat Eu. 40 Cât despre faptul de a sta la dreapta Mea sau la stânga Mea, acesta nu depinde de Mine şi nu va fi dat decât celor pentru care este pregătit“.
41 Când au auzit ceilalţi zece acest lucru au început să se indigneze pe Iacob şi pe Ioan. 42 Iesus i-a chemat şi le-a zis: „Ştiţi că cei consideraţi conducători ai naţiunilor domină peste ele, iar cei mari ai lor le ţin sub puterea lor. 43 Nu aşa este între voi, dar dacă cineva vrea să fie mare între voi va fi servitorul vostru, 44 iar dacă cineva vrea să fie cel dintâi între voi va fi sclavul tuturor. 45 Într-adevăr, Fiul Omului n-a venit ca să fie servit, ci ca să servească şi să-Şi dea viaţa ca preţ de răscumpărare pentru mulţi“.
46 Ei au ajuns la Ierihon. Când Iesus a ieşit din oraş împreună cu discipolii Lui şi cu o mulţime destul de mare, Bartimeu, fiul orb al lui Timeu, şedea pe marginea drumului şi cerşea. 47 El a auzit că era Iesus din Nazaret şi a început să strige: „Fiule al lui David, Iesuse, ai milă de mine!“ 48 Mulţi îl mustrau ca să-l facă să tacă, dar el striga şi mai tare: „Fiule al lui David, ai milă de mine!“ 49 Iesus S-a oprit şi a zis: „Chemaţi-l!“ Ei l-au chemat pe orb, zicându-i: „Curaj! Ridică-te, te cheamă!“ 50 Orbul şi-a aruncat haina şi, sculându-se dintr-o săritură, a venit spre Iesus.
51 Iesus a luat cuvântul şi I-a zis: „Ce vrei să fac pentru tine?“ Orbul I-a răspuns: „Învăţătorul meu, să-mi recapăt vederea!“ 52 Şi Iesus i-a zis: „Du-te, credinţa ta te-a salvat“. Imediat el şi-a recăpătat vederea şi L-a urmat pe Iesus pe drum.