1 El le-a mai zis: „Vă spun adevărul, sunt câţiva aici care nu vor muri până când nu vor vedea Regatul lui Dumnezeu venind cu putere“.
2 După şase zile, Iesus i-a luat cu Sine pe Petru, pe Iacob şi pe Ioan şi i-a dus pe un munte înalt, doar ei singuri. El S-a transfigurat înaintea lor; 3 hainele Lui au devenit strălucitoare şi de o asemenea albeaţă, cum nimeni de pe pământ nu le-ar putea albi aşa. 4 Le-au apărut Elia şi Moise; ei stăteau de vorbă cu Iesus.
5 Petru a luat cuvântul şi I-a zis lui Iesus: „Învăţătorule, este bine să fim aici. Să facem trei corturi: unul pentru Tine, unul pentru Moise şi unul pentru Elia“. 6 Nu ştia ce să zică, căci erau înfricoşaţi. 7 Un nor a venit şi i-a acoperit, iar din nor s-a auzit o voce: „Acesta este Fiul Meu iubit: să ascultaţi de El!“ 8 Ei s-au uitat imediat în jur şi nu L-au mai văzut decât pe Iesus.
9 În timp ce coborau de pe munte, Iesus le-a poruncit să nu spună nimănui ce au văzut, până când Fiul Omului nu va învia. 10 Ei au păstrat în ei aceste cuvinte, întrebându-se între ei ce însemna a învia.
11 Apoi I-au pus această întrebare: „De ce spun specialiştii în Lege că mai întâi trebuie să vină Elia?“ 12 El le-a răspuns: „Elia trebuie să vină mai întâi pentru a restabili toate lucrurile; şi oare de ce este scris, cu privire la Fiul Omului, că trebuie să sufere mult şi să fie dispreţuit? 13 Dar Eu vă spun: Elia a venit deja, şi ei s-au purtat cu el cum au vrut, conform cu ce este scris despre el“.
14 Când au ajuns la discipoli, au văzut în jurul lor o mulţime mare şi pe nişte specialişti în Lege care discutau cu ei. 15 De îndată ce oamenii L-au văzut pe Iesus, au fost surprinşi şi au alergat spre El ca să-L salute. 16 El i-a întrebat: „Despre ce discutaţi cu ei?“ 17 Un om din mulţime I-a răspuns: „Învăţătorule, l-am adus la Tine pe fiul meu care are un spirit mut. 18 Oriunde pune spiritul stăpânire pe el, îl trânteşte la pământ; copilul face spume la gură, scrâşneşte din dinţi şi înţepeneşte cu totul. I-am rugat pe discipolii Tăi să scoată spiritul, dar n-au putut“.
19 Iesus le-a zis: „Generaţie necredincioasă, până când voi fi cu voi? Până când vă voi suporta? Aduceţi-l la Mine!“ 20 Şi ei l-au adus la El. Imediat ce spiritul L-a văzut pe Iesus, l-a trântit la pământ pe copil, care se rostogolea în convulsii şi făcea spume la gură. 21 Iesus l-a întrebat pe tată: „De cât timp i se întâmplă aşa?“ El I-a răspuns: „Din copilărie. 22 Şi adesea l-a aruncat în foc şi în apă, ca să-l facă să moară… Dar, dacă poţi face ceva, ai milă de noi!“
23 Iesus i-a zis: „«Dacă poţi!» Totul este posibil pentru cel care crede!“ 24 Imediat tatăl copilului a strigat [în lacrimi]: „Cred, [Doamne]! Vino în ajutorul necredinţei mele!“ 25 Văzând că mulţimea se îngrămădeşte, Iesus a mustrat spiritul necurat, zicându-i: „Spirit mut şi surd, îţi ordon: ieşi din acest copil şi nu mai intra în el!“ 26 Spiritul a ieşit din copil scoţând strigăte şi scuturându-l foarte tare. Copilul a rămas ca mort, aşa că mulţi ziceau că murise, 27 dar Iesus l-a luat de mână, l-a ridicat, şi el a stat în picioare.
28 Când Iesus a intrat în casă, discipolii Săi L-au întrebat în particular: „Noi de ce n-am putut să-l scoatem?“ 29 El le-a zis: „Acest soi nu poate ieşi decât prin rugăciune [şi prin post]“.
30 Ei au plecat de acolo şi au traversat Galileea. Iesus nu voia să se ştie lucrul acesta, 31 căci îi învăţa pe discipolii Săi şi le zicea: „Fiul Omului va fi dat în mâinile oamenilor, iar ei Îl vor face să moară şi, la trei zile după ce-L vor fi ucis, va învia“. 32 Dar ei n-au înţeles aceste cuvinte şi se temeau să-L întrebe.
33 Ei au ajuns în Capernaum. Pe când era în casă, Iesus i-a întrebat: „Despre ce discutaţi pe drum?“ 34 Dar ei tăceau, căci pe drum discutaseră între ei ca să ştie cine era cel mai mare. 35 Atunci El S-a aşezat, i-a chemat pe cei doisprezece şi le-a zis: „Dacă vrea cineva să fie cel dintâi, va fi cel din urmă dintre toţi şi servitorul tuturor“.
36 A luat un copilaş, l-a pus în mijlocul lor şi, după ce l-a luat în braţe, le-a spus: 37 „Cine primeşte în numele Meu pe vreunul dintre aceşti copilaşi, pe Mine Mă primeşte, iar cine Mă primeşte pe Mine nu pe Mine Mă primeşte, ci pe Cel care M-a trimis pe Mine“.
38 Ioan I-a zis: „Învăţătorule, noi am văzut pe cineva scoţând demoni în numele Tău şi l-am împiedicat, pentru că nu ne urma“. 39 Iesus a răspuns: „Nu-l împiedicaţi, pentru că nimeni nu poate să facă un miracol în numele Meu şi imediat după aceea să spună lucruri rele despre Mine. 40 Într-adevăr, cine nu este împotriva noastră este pentru noi. 41 Iar cel care vă va da să beţi un pahar de apă în numele Meu, pentru că sunteţi ai lui Cristos, vă spun adevărul, nu-şi va pierde răsplata.
42 Dar dacă cineva îl face să se poticnească pe vreunul dintre aceşti micuţi care cred în Mine, ar fi mai bine să i se lege de gât o piatră mare de moară şi să fie aruncat în mare. 43 Dacă mâna ta te face să păcătuieşti, taie-o, căci este mai bine pentru tine să intri în viaţă ciung decât să ai două mâini şi să ajungi în iad, în focul care nu se stinge,
44 [acolo unde viermele nu moare şi focul nu se stinge].
45 Şi dacă piciorul tău te face să păcătuieşti, taie-l, căci este mai bine pentru tine să intri în viaţă şchiop decât să ai două picioare şi să fii aruncat în iad, [în focul care nu se stinge,
46 acolo unde viermele nu moare şi focul nu se stinge].
47 Şi dacă ochiul tău te face să păcătuieşti, scoate-l. Este mai bine pentru tine să intri în Regatul lui Dumnezeu cu un singur ochi decât să ai doi ochi şi să fii aruncat în iad, 48 acolo unde viermele nu moare şi focul nu se stinge. 49 Într-adevăr, orice om va fi sărat cu foc [şi orice sacrificiu va fi sărat cu sare].
50 Sarea este un lucru bun, dar dacă îşi pierde gustul, cum i-l veţi da înapoi? Să aveţi sare în voi înşivă şi să fiţi în pace unii cu alţii“.