1 Iesus a început din nou să dea învăţătură lângă mare. Se adunase lângă El o mulţime aşa de mare, încât El S-a suit într-o barcă, în care S-a aşezat, pe mare, iar toată mulţimea era lângă mare, pe mal. 2 El îi învăţa multe lucruri în parabole, şi în învăţătura Lui le zicea:
3 „Ascultaţi! Un semănător a ieşit să semene. 4 În timp ce semăna, o parte din sămânţă a căzut lângă drum; au venit păsările şi au mâncat-o. 5 O altă parte a căzut pe un sol pietros, unde nu avea mult pământ; ea a răsărit repede, pentru că pământul nu era adânc, 6 dar când a apărut soarele, ea s-a ofilit şi s-a uscat, pentru că nu avea rădăcină. 7 O altă parte a căzut între mărăcini; mărăcinii au crescut şi au înăbuşit-o, şi ea n-a produs rod. 8 O altă parte a căzut pe un pământ bun; ea a produs rod, care creştea şi se înmulţea: un bob a produs 30, altul 60, altul 100“. 9 Apoi le-a zis: „Cine are urechi de auzit să audă!“
10 Când a fost singur cu ei, cei care Îl înconjurau împreună cu cei doisprezece L-au întrebat despre parabole. 11 El le-a zis: „Vouă v-a fost dat să cunoaşteţi misterul Regatului lui Dumnezeu, dar pentru cei care sunt în exterior totul le este înfăţişat în parabole, 12 pentru ca cei care privesc să privească şi să nu vadă, iar cei care aud să audă şi să nu înţeleagă, ca nu cumva să se convertească şi să le fie iertate păcatele“.
13 El le-a mai zis: „Nu înţelegeţi această parabolă? Atunci cum veţi înţelege toate parabolele? 14 Semănătorul seamănă Cuvântul. 15 Unii sunt ca sămânţa de lângă drumul unde e semănat Cuvântul; de îndată ce l-au auzit, vine Satan şi ia Cuvântul care a fost semănat în ei. 16 La fel, alţii primesc sămânţa într-un sol pietros: când aud Cuvântul îl acceptă imediat cu bucurie, 17 dar nu au rădăcină în ei înşişi, ci sunt de scurtă durată şi, de îndată ce apar dificultăţile sau persecuţia din cauza Cuvântului, ei se poticnesc. 18 Alţii primesc sămânţa între mărăcini; ei aud Cuvântul, 19 dar preocupările acestei lumi, atracţia înşelătoare a bogăţiilor şi pasiunile de tot felul pătrund în ei, înăbuşă Cuvântul şi-l fac neroditor. 20 Alţii în fine primesc sămânţa în pământul bun: aceştia sunt cei care înţeleg Cuvântul, îl primesc şi produc rod: unul 30, altul 60, altul 100“.
21 El le-a mai zis: „Se aduce cumva lampa ca s-o pună sub un vas sau sub pat? Oare nu pentru a o pune pe suportul ei? 22 Într-adevăr, nu există nimic ascuns care nu va fi scos la lumină, nimic secret care nu va ieşi la iveală. 23 Cine are urechi de auzit să audă!“
24 El le-a mai zis: „Fiţi atenţi la ce auziţi! Vi se va măsura cu măsura de care vă veţi servi şi vi se va da în plus. 25 Într-adevăr, celui care are i se va mai da, dar celui care nu are i se va lua chiar şi ce are“.
26 El le-a zis: „Iată cu ce seamănă Regatul lui Dumnezeu. El seamănă cu un om care aruncă sămânţa pe pământ, 27 şi fie că doarme, fie că este treaz, noapte şi zi, sămânţa germinează şi creşte fără ca el să ştie cum. 28 Pământul rodeşte de la sine mai întâi firul, apoi spicul, pe urmă bobul deplin format în spic, 29 şi, când grâul este copt, trimite îndată secera în el, pentru că a sosit secerişul“.
30 El le-a zis: „Cu ce vom compara Regatul lui Dumnezeu sau prin ce parabole îl vom reprezenta? 31 El este ca un bob de muştar: când e semănat în pământ este cea mai mică dintre toate seminţele de pe pământ, 32 dar după ce e semănat creşte, devine mai mare decât toate legumele şi dă ramuri mari, aşa încât păsările cerului îşi pot face cuib la umbra lui“.
33 Şi prin multe parabole de acest fel le vorbea Cuvântul, după cum puteau ei să-l audă. 34 Nu le vorbea fără parabolă, dar în particular explica totul discipolilor Lui.
35 În ziua aceea, când a venit seara, Iesus le-a zis: „Să trecem pe malul celălalt!“ 36 După ce au dat drumul mulţimii, L-au luat aşa cum era, în barcă; mai erau şi alte bărci cu El. 37 S-a stârnit un vânt puternic, iar valurile se aruncau asupra bărcii, aşa încât barca se umplea deja. 38 El dormea în partea din spate, cu capul pe o pernă. Ei L-au trezit şi I-au spus: „Învăţătorule, nu-Ţi pasă că murim?“ 39 El S-a trezit, a certat vântul şi i-a zis mării: „Linişte! Taci!“ Vântul s-a oprit şi s-a făcut o linişte mare. 40 Apoi le-a zis: „De ce sunteţi aşa de speriaţi? Încă nu aveţi credinţă?“ 41 Ei au fost cuprinşi de o spaimă mare şi-şi ziceau unii altora: „Cine este Acesta, de care ascultă chiar vântul şi marea?“