1 Ei au ajuns pe malul celălalt al mării, în regiunea gherasenilor. 2 De îndată ce Iesus a coborât din barcă I-a ieşit în întâmpinare dintre morminte un om cu un spirit necurat. 3 El locuia în morminte, şi nimeni nu putea să-l lege, nici măcar cu un lanţ. 4 Într-adevăr, adesea avusese fiare la picioare şi fusese legat cu lanţuri, dar rupsese lanţurile şi făcuse bucăţi fiarele, şi nimeni nu-l putea stăpâni. 5 El era fără încetare, noapte şi zi, în morminte şi pe munţi; urla şi se rănea singur cu pietre.
6 Şi văzându-L pe Iesus de departe, a alergat, s-a prosternat înaintea Lui 7 şi a strigat cu o voce răsunătoare: „Ce vrei de la mine, Iesuse, Fiul Dumnezeului Preaînalt? Te implor, în numele lui Dumnezeu, nu mă chinui!“ 8 Într-adevăr, Iesus îi zicea: „Spirit necurat, ieşi din acest om!“ 9 El l-a întrebat: „Cum te cheamă?“ El I-a răspuns: „Numele meu este «Legiune», căci suntem mulţi“. 10 Şi el Îl ruga cu insistenţă să nu-i trimită afară din ţară.
11 Acolo, lângă munte, era o turmă mare de porci care păşteau. 12 Demonii L-au rugat, zicând: „Trimite-ne în porcii aceia, ca să intrăm în ei!“ 13 Şi El le-a dat voie. Spiritele necurate au ieşit din om, au intrat în porci, şi turma s-a repezit pe povârniş în jos spre mare; erau cam 2.000 de porci, şi ei s-au înecat în mare.
14 Porcarii au luat-o la fugă şi s-au dus să anunţe acest lucru în oraş şi la ţară. Oamenii s-au dus să vadă ce se întâmplase. 15 Ei au venit spre Iesus şi l-au văzut pe demonizat, cel care avusese legiunea de demoni, stând jos, îmbrăcat şi cu mintea întreagă, şi s-au înfricoşat. 16 Cei care fuseseră martorii scenei le-au povestit ce se întâmplase cu demonizatul şi cu porcii. 17 Atunci, ei au început să-L roage pe Iesus să plece din regiunea lor.
18 Pe când Se suia în barcă, cel care fusese demonizat Îl ruga să-l lase să meargă cu El. 19 Iesus nu i-a permis, ci i-a spus: „Du-te acasă, la ai tăi, şi spune-le tot ce a făcut Domnul pentru tine, cum a avut milă de tine!“ 20 El a plecat şi a început să proclame prin Decapolis tot ce făcuse Iesus pentru el, şi toţi se mirau.
21 Iesus a ajuns cu barca pe celălalt mal, unde o mare mulţime s-a adunat în jurul Lui. El era lângă mare. 22 Atunci a venit unul dintre conducătorii sinagogii, pe nume Iair, s-a aruncat la picioarele Lui 23 şi L-a rugat cu insistenţă: „Fetiţa mea este pe moarte, dar vino şi pune-Ţi mâna peste ea, ca să fie salvată, şi ea va trăi!“ 24 Iesus a plecat cu el. O mulţime mare Îl urma şi Îl înghesuia.
25 Şi era o femeie care de 12 ani suferea de hemoragii. 26 Ea suferise mult din partea multor medici şi cheltuise tot ce avusese, dar aceasta nu servise la nimic; dimpotrivă, starea i se agravase. 27 Ea a auzit vorbindu-se despre Iesus, a venit în mulţime din spate şi I-a atins haina, 28 căci îşi zicea: „Chiar dacă nu-I ating decât hainele, voi fi vindecată“. 29 Şi imediat hemoragia ei s-a oprit, şi ea a simţit în corp că se vindecase de boala ei.
30 Iesus Şi-a dat seama imediat că ieşise o forţă din El, aşa că S-a întors în mijlocul mulţimii şi a zis: „Cine Mi-a atins hainele?“ 31 Discipolii Săi I-au zis: „Vezi că mulţimea Te înghesuie, şi zici: «Cine M-a atins?»“ 32 Iesus privea în jur ca s-o vadă pe cea care făcuse aceasta. 33 Femeia, speriată şi tremurând, ştiind ce i se întâmplase, a venit să se arunce la picioarele Lui şi I-a spus tot adevărul. 34 El i-a zis: „Fiică, credinţa ta te-a salvat! Du-te în pace şi fii vindecată de boala ta!“
35 În timp ce El încă vorbea, au venit nişte oameni de la conducătorul sinagogii şi i-au zis: „Fiica ta a murit; de ce Îl mai deranjezi pe Învăţător?“ 36 De îndată ce Iesus a auzit ce spuneau ei, a zis conducătorului sinagogii: „Nu te teme! Crede numai!“ 37 El n-a lăsat pe nimeni să-L însoţească, în afară de Petru, Iacob şi Ioan, fratele lui Iacob.
38 Au ajuns la casa conducătorului sinagogii, şi Iesus a văzut acolo agitaţie, oameni care plângeau şi se jeluiau. 39 El a intrat şi le-a zis: „De ce vă agitaţi şi plângeţi? Copila n-a murit, ci doarme“. 40 Ei îşi băteau joc de El. Atunci El i-a scos pe toţi afară, i-a luat cu Sine pe tatăl şi mama copilei şi pe cei care Îl însoţiseră, şi a intrat acolo unde era copila. 41 El a luat copila de mână şi i-a zis: „Talitha koum!“, ceea ce înseamnă: „Fetiţo, scoală-te, îţi zic!“ 42 Fetiţa s-a sculat imediat şi a început să meargă, căci avea 12 ani. 43 Iesus le-a poruncit insistent ca nimeni să nu ştie despre aceasta şi le-a spus să-i dea fetiţei ceva de mâncare.