1 Iesus a plecat de acolo şi S-a dus în oraşul Său de domiciliu. Discipolii Săi L-au urmat. 2 În ziua de sabat, El a început să-i înveţe în sinagogă. Mulţi oameni L-au ascultat; ei erau uimiţi şi ziceau: „De unde Îi vine aceasta? Şi ce fel de înţelepciune este aceasta care I-a fost dată? Şi cum se fac asemenea miracole prin mâinile Lui? 3 Oare nu este El tâmplarul, Fiul Mariei, fratele lui Iacob, al lui Iose, al lui Iuda şi al lui Simon? Şi surorile Lui nu sunt aici, printre noi?“ Şi erau scandalizaţi de El.
4 Iesus însă le zicea: „Un profet nu este dispreţuit decât în oraşul lui, între rudele lui şi în casa lui“. 5 El n-a putut face acolo niciun miracol, în afară de faptul că Şi-a pus mâinile peste câţiva bolnavi şi i-a vindecat. 6 Şi El Se mira de necredinţa lor. Iesus străbătea satele din jur şi dădea învăţătură.
7 Atunci El i-a chemat pe cei doisprezece şi a început să-i trimită doi câte doi, dându-le putere asupra spiritelor necurate. 8 Le-a recomandat să nu ia nimic cu ei pentru călătorie, în afară de toiag, să nu aibă nici pâine, nici sac, nici bani în cingătoare, 9 să se încalţe cu sandale şi să nu-şi ia două cămăşi. 10 Apoi le-a zis: „Când intraţi undeva într-o casă, să rămâneţi acolo până la plecare. 11 Şi dacă în vreun loc nu vă vor primi şi nu vă vor asculta, să plecaţi de acolo şi să vă scuturaţi praful de pe picioare ca mărturie pentru ei. [Vă spun adevărul, în ziua judecăţii, Sodoma şi Gomora vor fi tratate mai puţin sever decât acel oraş.]“ 12 Ei au plecat şi au predicat, chemând pe fiecare să-şi schimbe atitudinea. 13 Ei scoteau mulţi demoni, îi ungeau cu ulei pe mulţi bolnavi şi îi vindecau.
14 Regele Herod a auzit vorbindu-se despre Iesus, pentru că numele Lui devenise celebru. El zicea: „Ioan Botezătorul a înviat, şi de aceea are puterea să facă miracole“. 15 Alţii ziceau: „Este Elia“. Iar alţii ziceau: „Este un profet ca unul dintre profeţii noştri“. 16 Dar Herod, când a auzit acestea, zicea: „Acest Ioan, pe care l-am decapitat, a înviat“.
17 Într-adevăr, Herod însuşi făcuse să-l aresteze pe Ioan şi să-l pună în lanţuri în închisoare din cauza Herodiadei, soţia fratelui său Filip, pentru că se căsătorise cu ea, 18 căci Ioan îi zicea: „Nu-ţi este permis să fii căsătorit cu soţia fratelui tău!“ 19 Herodiada avea pică pe el şi voia să-l facă să moară, dar nu putea, 20 căci Herod se temea de Ioan, ştiind că era un bărbat drept şi sfânt, şi îl proteja. Şi auzindu-l, era adesea nedumerit, şi îl asculta cu plăcere.
21 Totuşi, a venit o zi favorabilă, când Herod, pentru aniversarea sa, a dat un banchet pentru demnitarii lui, pentru comandanţii militari şi pentru notabilităţile din Galileea. 22 Fiica Herodiadei a intrat în sală, a dansat şi le-a plăcut lui Herod şi invitaţilor săi. Regele i-a zis fetei: „Cere-mi ce vrei, şi-ţi voi da!“ 23 El a adăugat cu un jurământ: „Îţi voi da ce-mi vei cere, chiar dacă ar fi jumătate din regatul meu“. 24 Ea a ieşit şi a zis mamei ei: „Ce să cer?“ Mama ei i-a răspuns: „Capul lui Ioan Botezătorul“. 25 Ea s-a grăbit să intre imediat la rege şi i-a făcut această cerere: „Vreau să-mi dai chiar acum, pe o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul“.
26 Regele s-a întristat, dar, din cauza jurămintelor şi a invitaţilor, n-a vrut s-o refuze. 27 El a trimis pe loc o gardă de corp cu ordinul de a-i aduce capul lui Ioan Botezătorul. Garda s-a dus şi l-a decapitat pe Ioan în închisoare, 28 i-a adus capul pe o farfurie şi l-a dat fetei, iar fata l-a dat mamei sale. 29 Când discipolii lui au aflat această veste, au venit să-i ia corpul şi l-au pus într-un mormânt.
30 Apostolii s-au adunat lângă Iesus şi I-au povestit tot ce făcuseră şi tot ce-i învăţaseră pe oameni. 31 Iesus le-a zis: „Haideţi la o parte într-un loc pustiu şi odihniţi-vă puţin“. Într-adevăr, multă lume venea şi pleca, şi ei nu avuseseră timp nici măcar să mănânce. 32 Au plecat cu barca spre un loc pustiu, la o parte. 33 Mulţi oameni i-au văzut plecând şi i-au recunoscut, aşa că din toate oraşele au alergat pe jos şi au ajuns acolo înaintea lor. 34 Când a coborât din barcă, Iesus a văzut o mare mulţime şi S-a umplut de compătimire pentru ea, căci era ca nişte oi care nu au păstor, şi a început s-o înveţe multe lucruri.
35 Se făcuse deja foarte târziu, aşa că discipolii s-au apropiat de El şi I-au zis: „Locul acesta este pustiu, şi e deja târziu. 36 Dă-le drumul să se ducă la ţară şi prin satele din jur ca să-şi cumpere ceva de mâncare“. 37 Iesus le-a răspuns: „Daţi-le voi de mâncare!“ Dar ei I-au zis: „Să ne ducem să cumpărăm pâine de 200 de monede de argint şi să le dăm să mănânce?“ 38 El le-a zis: „Câte pâini aveţi? Duceţi-vă şi vedeţi!“ După ce au aflat, I-au răspuns: „Cinci, şi doi peşti“.
39 Atunci El le-a ordonat să-i facă pe toţi să se aşeze în grupuri pe iarbă; 40 ei s-au aşezat în grupuri de câte 100 şi de câte 50. 41 El a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti şi a rostit rugăciunea de benedicţie. Apoi a frânt pâinile şi le-a dat discipolilor Lui, ca ei să le împartă mulţimii. A împărţit tuturor şi cei doi peşti. 42 Toţi au mâncat şi s-au săturat, 43 şi s-au adunat 12 coşuri pline cu bucăţile de pâine şi cu ce rămăsese din peşti. 44 Cei care mâncaseră [pâinile] erau în număr de 5.000 de bărbaţi.
45 Îndată după aceea, El i-a obligat pe discipolii Săi să se suie în barcă şi să-L preceadă pe malul celălalt, spre Betsaida, în timp ce El va da drumul mulţimii. 46 După ce Şi-a luat rămas-bun de la ea, S-a dus pe munte să Se roage.
47 Se înserase când barca a ajuns în mijlocul mării, iar Iesus Se afla singur pe uscat. 48 El a văzut că se chinuiau cu vâslitul, căci vântul le sufla din faţă. Spre sfârşitul nopţii, S-a dus la ei umblând pe mare şi voia să-i depăşească. 49 Când L-au văzut umblând pe mare, au crezut că este o fantomă şi au ţipat, 50 căci toţi Îl vedeau, şi s-au speriat. Iesus le-a vorbit imediat şi le-a zis: „Liniştiţi-vă, Eu sunt! Nu vă temeţi!“ 51 Apoi S-a suit lângă ei în barcă, iar vântul s-a potolit. Ei erau peste măsură de surprinşi [şi miraţi], 52 căci nu înţeleseseră miracolul cu pâinile, întrucât inima le era împietrită.
53 După ce au traversat marea, au ajuns în regiunea Ghenezaret şi au ancorat acolo. 54 De îndată ce au coborât din barcă, oamenii L-au recunoscut pe Iesus, 55 au străbătut tot ţinutul din jur şi au început să-i aducă pe bolnavi pe tărgi acolo unde auzeau că Se afla El. 56 Şi oriunde ajungea El, în sate, în oraşe sau în cătune, îi aşezau pe cei bolnavi în pieţe şi Îl rugau să-i lase să-I atingă doar marginea hainei. Toţi cei care-L atingeau se însănătoşeau.