1 Cam în perioada aceea, tetrarhul Herod a auzit vorbindu-se despre Iesus 2 şi a zis servitorilor săi: „Acesta este Ioan Botezătorul. A înviat, şi de aceea are puterea de a face miracole“. 3 Într-adevăr, Herod dăduse ordin să-l aresteze pe Ioan, să-l lege şi să-l arunce în închisoare din cauza Herodiadei, soţia fratelui său Filip, 4 căci Ioan îi zicea: „Nu-ţi este permis să o ai ca soţie!“ 5 El ar fi vrut să-l ucidă, dar se temea de mulţime, pentru că ea îl considera pe Ioan un profet.
6 Când s-a sărbătorit aniversarea lui Herod, fiica Herodiadei a dansat în mijlocul invitaţilor şi i-a plăcut lui Herod, 7 aşa că el i-a promis cu jurământ că îi va da ce-i va cere. 8 Atunci ea, îndemnată de mama ei, i-a spus: „Dă-mi aici, pe o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul!“ 9 Regele s-a întristat, dar, din cauza jurămintelor şi a invitaţilor, a ordonat să-i fie dat 10 şi a trimis să-l decapiteze pe Ioan în închisoare. 11 Capul lui a fost adus pe o farfurie şi dat fetei, care l-a dus mamei ei. 12 Discipolii lui Ioan au venit să-i ia corpul şi l-au înmormântat. Apoi s-au dus să-L anunţe pe Iesus.
13 Când a auzit aceasta, Iesus a plecat de acolo într-o barcă şi S-a retras la o parte într-un loc pustiu; când mulţimea a aflat acest lucru a ieşit din oraşe şi L-a urmat pe jos. 14 Când Iesus a coborât din barcă, a văzut o mare mulţime şi S-a umplut de compătimire pentru ea, şi i-a vindecat pe bolnavi.
15 Când s-a înserat, discipolii s-au apropiat de El şi I-au zis: „Aici este pustiu şi ora e deja înaintată; trimite mulţimea să se ducă prin sate ca să-şi cumpere ceva de mâncare“. 16 Iesus le-a răspuns: „Nu au nevoie să plece de aici. Daţi-le voi de mâncare!“ 17 Dar ei I-au zis: „Nu avem aici decât cinci pâini şi doi peşti“.
18 Iesus le-a zis: „Aduceţi-Mi-le aici!“ 19 A poruncit mulţimii să se aşeze pe iarbă, a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti, Şi-a ridicat ochii spre cer şi le-a binecuvântat. Apoi a frânt pâinile şi le-a dat discipolilor Săi, care le-au împărţit mulţimii. 20 Au mâncat toţi şi s-au săturat, şi s-au adunat douăsprezece coşuri pline cu bucăţile rămase. 21 Cei care mâncaseră erau cam 5.000 de bărbaţi, fără a număra femeile şi copiii.
22 Imediat după aceea, Iesus i-a obligat pe discipoli să urce în barcă şi să-L preceadă pe celălalt ţărm, în timp ce El va da drumul mulţimii. 23 După ce i-a dat drumul, S-a suit pe munte, la o parte, ca să Se roage. Se înserase, iar El era singur acolo.
24 Barca era deja în mijlocul mării, lovită de valuri, pentru că vântul sufla împotrivă. 25 La sfârşitul nopţii, El S-a dus spre ei umblând pe mare. 26 Când discipolii L-au văzut umblând pe mare, s-au îngrozit şi au zis: „Este o fantomă!“ şi, de teamă, au ţipat. 27 Iesus le-a spus imediat: „Liniştiţi-vă, Eu sunt. Nu vă temeţi!“
28 Petru I-a răspuns: „Doamne, dacă eşti Tu, ordonă-mi să merg spre Tine pe apă!“ 29 Iesus i-a zis: „Vino!“ Petru a coborât din barcă şi a umblat pe apă ca să se ducă spre Iesus, 30 dar, văzând că vântul era puternic, i s-a făcut teamă şi, cum începea să se scufunde, a strigat: „Doamne, salvează-mă!“ 31 Iesus a întins imediat mâna, l-a prins şi i-a zis: „Om cu credinţă puţină, de ce te-ai îndoit?“ 32 Au urcat în barcă, şi vântul s-a oprit. 33 Cei care erau în barcă s-au prosternat înaintea lui Iesus, zicând: „Tu eşti cu adevărat Fiul lui Dumnezeu!“
34 După ce au traversat marea au ajuns în regiunea Ghenezaretului. 35 Locuitorii de acolo L-au recunoscut pe Iesus; ei au trimis mesageri în toate împrejurimile, şi I-au fost aduşi toţi bolnavii. 36 Ei Îl rugau să le permită doar să atingă marginea hainei Lui, şi toţi cei care au atins-o au fost vindecaţi.